Este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?
Judecaţi voi singuri şi deosebiţi cum este cuviincios şi cum nu este cuviincios?
Întrebarea este formulată bine şi se găseşte scrisă în 1 Corinteni 11.13.
Răspunsul este biblic şi îl găsim scris în 1 Timotei 2.9-10.
Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.”
Cuviincios este ca femeile să se roage cu ruşine şi sfială (1 Timotei 2.9) şi cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase (1 Timotei 2.10).
Necuviincios este cu împletituri de păr, aur, mărgăritare, haine scumpe (1 Timotei 2.9). Cuvântul lui Dumnezeu spune clar cum este cuviincios şi cum nu este cuviincios ca o femeie să se roage Lui. Pe Dumnezeu nu îl interesează podoaba capilară de afară care este lumească şi necinsteşte capul neacoperit al femeii în rugăciune şi închinare.
Aceasta este deosebirea între femeile cuviincioase şi femeile necuviincioase.
Vezi comparativ 1 Petru 3.3-6. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcămintea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta de Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.”
În 1 Petru 3.5-6 este precizat faptul relevant că: „Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”.
Cuvinte cheie: Sfintele femei astfel se împodobeau odinioară.
Astăzi, femeile sfinte sunt puţine care împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu cu fapta. Multe femei creştine practică învăţătura omenească şi lumească răstălmăcind Cuvântul lui Dumnezeu şi călcându-L în picioare cu tupeu spre pierzarea lor. Ele trec peste ceea ce este scris, ele strică aşa Cuvântul lui Dumnezeu cum fac cei mai mulţi, ele nu au acelaşi duh de credinţă potrivit cu ce este scris, ele nu vorbesc cuvintele lui Dumnezeu, ci umblă cu viclenie, făţărnicie şi fac zgomot ţopăind ca la discotecă şi spectacol în Casa de rugăciune, în Biserică fiind şi urâciuni înaintea lui Dumnezeu.
Femeile cele mai multe care sunt lumeşti cu firea pământească nu suferă învăţătura curată, adevărată şi sănătoasă care vine de la Dumnezeu, ci îşi gâdilă urechile să audă lucruri plăcute lor şi îşi dau învăţători după poftele lor, îşi întorc urechea de la adevăr, cu împotrivire şi mândrie, îndreptându-se spre istorisiri închipuite. Acest tip de femei lumeşti s-au alipit de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor (1 Timotei 4.1). Femeile lumeşti sunt cu sistemul lumii, cu chipul veacului acestuia, purtând cu mândrie luciferică podoaba de afară, lumească, făcând parada modei chiar în Biserică unde se afişează şi fac zgomot ca spicele de grâu fără boabe. Aceste femei cu duh de rătăcire şi necuviincioase sunt goale pe dinăuntru şi nu au roadele Duhului Sfânt, ignorând voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută, desăvârşită, sfântă şi veşnică. „Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.” (Biblia-Cuvântul lui Dumnezeu).
Prof. Dr. Ştefan Doncea,
Teolog şi Scriitor
Timişoara, iunie 2012