După cum bine ştiţi, angelologia este doctrina despre îngeri: cine sunt ei, ierarhia, de câte feluri, ce fac etc. Bineînţeles că nu sunt puţini la număr cei care discreditează doctrina aceasta. Într-adevări îngerii nu pot fi prinşi şi studiaţi în laboratoarele noastre…Îmi pare rău să îi dezamăgesc pe scepticii noştri, dar saducheii le-au luat-o înainte. Au trăit cu mii de ani în urmă şi nici ei nu credeau în existenţa îngerilor. Am crezut dintotdeauna în existenţa lor, dar, trebuie să mărturisesc, de când merg cu bicicleta prin Timişoara, credinţa mea a fost întărită! Faptul că mergi cu bicileta prin oraş şi te întorci acasă viu şi nevătămat, nu poate fi explicat decât prin protecţia pe care aceste fiinţe o oferă!
Vineri, o maşină iese de la McDonalds (lângă Judeţean) şi se poartă ca şi cum aş fi invizibil. Fac un pic stânga ca să o feresc şi mă trezesc în faţa unui camion care mă claxonează atât de enervat că îmi dislocă organele interne. Aveam casca, aveam geaca reflectorizantă, lumininile…nu ştiu ce aş putea să mai adaug. După episodul acesta mi-a venit o idee: o să mă înfăşor cu o instalaţie de becuri pentru pomul de Crăciun. Poate aşa voi suficient de vizibil…
Dragi şoferi care citiţi acest articol! Nu uitaţi că legea ne permite şi nouă să circulăm pe drumurile publice. Nu uitaţi că, cel puţin în Timişoara, pistele de biciclete sunt puţine şi foarte prost făcute. (Câteodată mă gândesc că le-a rămas ceva vopsea, şi, neavând la ce să o folosească au aruncat-o pe trotuar.) Nu ne trataţi ca şi cum am fi „în plus.” Nu ne faceţi concurenţă neloială: avem doar două roţi, nu patru, aşa că ne pierdem echilibrul mai uşor. Nu ne îngrămădiţi la zid! (vezi măgăriţa lui Balaam!) Nu claxonaţi când sunteţi în spatele nostru! Depăşiţi-ne în mod civilizat. Dacă nu se poate, încetiniţi, semnalizaţi şi..aşteptaţi până când aveţi culoarul liber. Dacă nu am fi noi, traficul ar fi mai cumplit decât este acum: Cu plăcere!
Dragi biciclişti, luaţi-vă măsurile de protecţie şi, mai ales, purtaţi casca. Vorbeam cu ceva tineri care îmi spuneau că nu o poartă pentru că, ţineţi-vă, nu le stă bine cu ea! Când apar cu ea în curtea bisericii se prăpădesc de râs, uitând că cine râde la urmă, râde mai bine. De fapt, tot de plâns e. Oricum m-am bucurat când unul din ei mi-a spus că şi-a luat şi o poartă.
Vă doresc să vă bucuraţi de bicicletele voastre şi să aveţi parte de protecţia lui Dumnezeu şi a agenţilor săi! (Nu mă refer la poliţişti, de la care nu am nicio aşteptare, ci la agenţii cu aripi.)
Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.