Aruncarea proptelelor – condiție pentru ieșirea din împiedicare spirituală

2 Petru 1:5 „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu CREDINȚA voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa”

img_7278Deseori ni se vorbește despre anumiți pași și metode secrete prin care putem cunoaște o “viață deplină” cu Dumnezeu dar aceste liste nu sunt altceva decât sfaturi moralizatoare și de multe ori pur psihologice care sunt paralele cu Scriptrura.

Este înfricoșător să vezi atâția tineri epuizați și îmbătrâniți spiritual la o vârstă atât de fragedă. Răspunsul se află în faptul că ne încredem în metode ieftine și rapide care ne pot ajuta să progresăm spiritual în câteva zile. Pur și simplu nu este adevărat.

Nu moralitatea este secretul vieții îmbelșugate ci relația cu Dumnezeu prin credință. Credința este dependența totală și necondiționată de Dumnezeu și ceea ce ne spune El. Practicarea ei trebuie să devină un obicei și odată ce acest lucru este făcut celelalte probleme se vor rezolva de la sine.

Nu doar datorită firii noastre dar și datorită pragmatismului care a început să stăpânească mulți învățători, metodele moralizatoare au înlocuit trăirea prin credință. Însă prin ele nu s-a făcut altceva decât s-a împins o generație de oameni în pragul disperării spirituale.

Viața creștină nu se trăiește prin efort firesc, ci prin credință. Dacă nu construim pe credință ne sugrumăm spiritual. Textul prezintă credința în capul listei pentru că ea ne leagă de sursă – de Dumnezeu.

Unul dintre cele mai clare semne ale credinței este folosirea acelor metode care nu ni se par deloc „funcționale” – rugăciunea, citirea Scripturii, postul etc. Nu-i așa că preferăm metode de genul „7 pași spre biruință …. bla bla” găsite prin cărți de moralitate și psihologie pseudo-creștine?

Trebuie să revenim la trăirea prin credință – depinzând total de Dumnezeu. Nu cunoașterea este primul pas și nici măcar faptele, ci a te baza în toate și deplin pe Dumnezeu.

Andrei Croitoru