Uneori chiar creştinii maturi care l-au urmat pe Domnul de mulţi ani trec prin vremuri când Dumnezeu pare să fie foarte departe. În principal există trei motive posibile pentru aceasta.
În primul rând, problema poate să provină dintr-o cauză pur fizică. Ce se întâmplă cu noi din punct de vedere fizic poate să aibă un mare efect asupra noastră din punct de vedere spiritual. Boala, infecţiile virale, stresul, extenuarea (sau alte stări fizice) pot să afecteze starea noastră de spirit într-o aşa măsură încât să credem că suntem doborâţi din punct de vedere spiritual pe când problema reală se află într-o stare fizică proastă. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu, înainte de a începe să lucreze cu spiritul deprimat al lui Ilie, i-a asigurat o perioadă de odihnă şi de recuperare (1 Împăraţi 19).
În al doilea rând, Dumnezeu poate să pară destul de departe deoarece a fost comis un păcat şi nu s-a produs pocăinţa. Dumnezeu a construit în aşa fel sistemul nostru spiritual că, atunci când păcătuim, apare vinovăţia. Acest mod de vinovăţie (spre deosebire de vinovăţia falsă care poate apărea la nivelul personalităţii noastre) este modul lui Dumnezeu de a ne atrage atenţia. În această situaţie pocăinţa este singura cale de întoarcere. Pocăinţa, să nu uităm, înseamnă mai mult decât doar părere de rău; înseamnă să-ţi pară suficient de rău încât să renunţi. Când pocăinţa şi-a făcut efectul putem fi siguri că relaţia noastră cu Dumnezeu va fi restaurată.