1. CĂDERILE PE SPATE NU SUNT DE LA DUMNEZEU
Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeşte clar despre căderile pe spate că sunt negative, produc dureri, frânturi de oase şi moarte.
În Cuvântul lui Dumnezeu se găsesc scrise exemple concrete a unor oameni neascultători care schimbă învăţătura curată, sănătoasă şi adevărată în altă învăţătură necurată, nesănătoasă şi neadevărată să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi în cursa diavolului.
Isaia – marele proroc şi om al lui Dumnezeu ne precizează că pentru mulţi care nu au vrut să asculte, Cuvântul lui Dumnezeu este altceva, ceea ce vor ei ca să fie. Căderile pe spate zdrobesc oamenii şi îi fac să fie în laţ şi prinşi în capcană. << Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la sân? Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” – Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul. El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ, şi să fie prinşi.>> (Isaia 28.9-13).
Samuel, proroc al lui Dumnezeu exemplifică un alt caz cum Eli a căzut de pe scaun pe spate, şi-a rupt ceafa şi a murit. Iată ce efecte grave cu consecinţe negative şi dezastruoase au căderile pe spate. Aceste căderi pe spate produc fracturi de oase, fracturi la cutia craniană, la ceafă, moartea omului. „Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.” Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; judecător în Israel patruzeci de ani.” (1 Samuel 4.17-18).
Moise, omul lui Dumnezeu menţionează căderea călăreţului pe spate produsă de un şarpe pe drum care muşcă înveninat călcâiele calului. Observăm că şarpele este diavolul care muşcă şi îl face pe om să cadă pe spate. Iată dar cine este iniţiatorul căderilor pe spate. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu se vede negreşit că cel rău, şarpele, diavolul, satana, tatăl minciunii şi ucigaşul, înşelătorul, hoţul şi vicleanul caută să prindă în cuşca lui pe cei mai mulţi şi să-i înşele şi cu căderi pe spate, dacă este cu putinţă chiar şi pe cei aleşi. „Dan va judeca pe poporul său, ca una din seminţiile lui Israel. Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate.” (Geneza 49.16-17).
Doctorul şi Evanghelistul Luca ne relatează faptul relevant că duhul de drac necurat care strigă cu glas tare aparţine unei puteri a întunericului. Dracul trânteşte jos, chiar în mijlocul adunării, înainte de a ieşi afară din om. Puterea drăcească trânteşte jos şi este de la diavolul. „Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.” (Luca 4.35).
Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei că oamenii făţarnici vorbesc minciuni şi în vremurile din urmă se leapădă de credinţa curată şi adevărată şi se alipesc de duhuri înşelătoare şi de învăţătura dracilor. Cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături să rămână în mintea noastră. Să păstrăm taina credinţei într-un cuget curat. „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” (1 Timotei 4.1).
Căderile pe spate le practică abuziv cei care caută spectacol cu o credinţă întemeiată pe înţelepciunea omenească şi nu pe puterea lui Dumnezeu. Lucrările omeneşti sunt artificiale şi făcute pentru ochii şi gloria omului, cu scopul de a impresiona şi pe alţii, dar lipsite de puterea lui Dumnezeu.
În sport este interzisă forţarea coloanei vertebrale şi producerea de traumatisme. De asemenea, în Ştiinţa Medicală se recomandă evitarea accidentelor, protejarea corpului uman de tot ceea ce este rău. Căderile pe spate se practică în unele biserici folosindu-se metode nebiblice.
Sunt cazuri când un lider se roagă cu punerea mâinii pe capul unei persoane mai bătrâne şi alte două persoane stau în spatele acestei persoane încât în timp ce va cădea pe spate să ţină de ea pentru a nu se lovi sau să nu-şi fractureze oasele, cutia craniană, ceafa sau coloana vertebrală. Aceste metode nu le-a folosit nici Isus şi nici ucenicii lui Isus.
Când Isus a scos dracii din om, nu a spus la alţi doi oameni să meargă în spatele omului demonizat şi să ţină de el. Duhul Sfânt nu face căderi pe spate, nu omoară omul prin cădere pe spate. Duhul Sfânt mângâie şi ajută oamenii în slăbiciune şi mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite, după voia lui Dumnezeu.
Unde se practică frecvent căderile pe spate, acolo biserica este numită biserică a căderilor pe spate. După roade îi veţi cunoaşte, nu după căderi pe spate. Oamenii care au căzut pe spate arată ca nişte cadavre. Sângele lui Isus ne curăţeşte de orice păcat.
2. CĂDERILE CU FAŢA LA PĂMÂNT SUNT BIBLICE ŞI CONFORM CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
În Biserică unde este adunat poporul întreg şi în Cortul întâlnirii tot poporul au scos strigăte de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Moise şi Aron au binecuvântat poporul şi gloria lui Dumnezeu s-a arătat întregului popor. „Moise şi Aron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor. Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ.” (Levitic 9.23-24).
În Cortul întâlnirii şi în Biserică trebuie să fie binecuvântări şi slava lui Dumnezeu să se arate întregului popor. Iar tot poporul adunat, cu bucurie, să se închine cu faţa la pământ. Binecuvântarea este însoţită de slava lui Dumnezeu, de bucurie şi de închinare cu faţa la pământ.
Apostolul Pavel care are călăuzirea şi lumina Duhului Sfânt şi este un om ales şi dedicat în totalitate lui Dumnezeu, un apostol exemplu, un model deosebit călcând pe urmele lui Isus Hristos a scris că în Biserică tainele inimii omului sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul adunării. Aceste lucruri le spune marele Apostol Pavel, nu alt om rătăcit cu învăţături omeneşti şi înşelătoare. Să aplicăm în practică totdeauna cu fapta Cuvântul lui Dumnezeu. „Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” (1 Corinteni 14.24-25).
Evanghelistul Matei scrie atât de clar de cine trebuie să ascultăm şi cum ucenicii în prezenţa lui Dumnezeu şi a lui Isus au căzut cu faţa la pământ. „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.” (Matei 17.5-6).
Căderi cu faţa la pământ se fac în Cortul lui Dumnezeu, în Biserica lui Dumnezeu unde este adunat tot poporul. Căderi cu faţa la pământ le practică ucenicii lui Isus. Căderi cu faţa la pământ se fac în familie.
Monoah şi nevasta sa au căzut cu faţa la pământ. „Pe când flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah şi nevasta sa au căzut cu faţa la pământ.” (Judecători 13.20).
Când se aducea jertfă de seară, prorocul Ilie s-a rugat şi Dumnezeu l-a ascultat. Tot poporul au căzut cu faţa la pământ. „Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” (1 Împăraţi 18.39).
Regele Poet David şi bătrânii au căzut cu faţa la pământ. „David a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrânii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ.” (1 Cronici 21.16).
Ioan în insula Patmos a căzut la picioarele lui Isus (Apocalipsa 1.17;1.9-19).
,,Cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5.14).
Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, scriu cu bucurie că: „În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2.9-11).
Apostolul Pavel ne împărtăşeşte cum se roagă lui Dumnezeu: „… Iată de ce, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru, Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ.” (Efeseni 3.14-15).
Evlavia este o comportare respectuoasă. Mulţi au doar o formă de evlavie, tăgăduind puterea lui Dumnezeu. Mulţi sunt formalişti şi nu mai au respectul creştin, nu-şi pleacă genunchii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor.
Când saluţi pe cineva, în semn de respect se apleacă puţin capul cu faţa spre pământ. Mulţi şi-au pierdut ştiinţa educaţiei, ştiinţa bunului simţ, ştiinţa respectului, a caracterului şi a valorilor moral-creştine. „În Isus Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2.2-3).
În Cuvântul lui Dumnezeu este scris: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!” (Isaia 5.20).
Apostolul Pavel în Epistolele sale pe care le-a scris, inspirat de Duhul Sfânt, relevă importanţa Cuvântului lui Dumnezeu: ,,să învăţăm să nu trecem peste „ce este scris”, să nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, să nu umblăm cu vicleşug, să avem acelaşi duh de credinţă potrivit cu ceea ce este scris, să vorbim cuvintele lui Dumnezeu şi să împlinim Cuvântul cu fapta şi să nu ne înşelăm singuri. Să avem un duh de înţelepciune şi un duh de descoperire în cunoaşterea lui Dumnezeu.”
De cercetat şi studiat cu multă atenţie: 1 Corinteni 4.6; 2 Corinteni 2.17;4.13; 1 Tesaloniceni 2.3-4; Psalmul 119.9, 11, 24, 46, 99, 105, 111, 130, 160, 165; 1 Corinteni 15.1-2; Galateni 1.6-12; 3.4; 1 Petru 4.11; 2 Petru 3.16; Proverbe 28.5; Galateni 5.22-23; 2 Petru 1.5-11; Matei 7.20-23; 1 Petru 2.11; Coloseni 2.2-3; 3.14-17; Romani 12.2; 2 Timotei 4.2-5; 2 Timotei 2.19; 2.15; 2.22; 1.13; 1 Corinteni 2.1-5; Iuda 3, 20; Marcu 11.22-24; Romani 1.16; Isaia 40.8; 1 Petru 1.24-25; Iacov 1.22-25; 2 Corinteni 13.8; Romani 9.1; Galateni 5.16-17; 1 Corinteni 14.26; Efeseni 1.17-21; Ioan 7.16-18. Amin.
Prof. Dr. Ştefan Doncea,
Teolog şi Scriitor
Timişoara-România,
februarie, 2012.