Calauzire din „proorociile” despre sarmale

Oare care e voia lui Dumnezeu … sa fac friptura de pui azi sau sarmale de post?  Toata lumea vrea sa afle voia lui Dumnezeu in mod specific. Necrestinii au horoscopul ca sursa inspirativa, motivatoare si calauzitoare pentru deciziile din viata de zi cu zi. Prezenta pagana a horoscopului in casele si deciziile crestinilor e tragica.  Multi crestini au un oarecare interes in a afla ce vrea Dumnezeu de la ei, iar mai multi actioneaza in baza intuitiei, a spiritului de turma sau ghidandu-se dupa alți factori.

Un grup caraghios din rândul crestinilor este cel ce suferă poate cel mai mult la capitolul luarii deciziilor, grup care prin metoda la care au recurs pentru a fi ajutat in aspectele cotidiene, s-au depersonalizat complet, stare pe care Dummezeu n-a intenționat-o niciodata cu privire la acestia.
Grupul cu pricina este alcătuit din oameni a căror vointa este nulă. Acestia si-au cenzurat dreptul la a decide singuri. Alții decid pentru ei. Oamenii de acest gen au in anturajul lor alte persoane pe post de „prooroc” la care apelează mai tot timpul pentru a afla ce decizii sa ia. Isi suna proorocul sa afle daca trebuie sa gateasca sarmale sau cartofi.
Toate categoriile mentionate mai sus sunt in criza cautarii voii lui Dummezeu. Cum poti fi calauzit in aspectele de zi cu zi in care nu gasesti mentionat nimic in mod specific problemei tale care uneori e banala sau chiar triviala? Sa apelam la stele si nu la Cel ce a creat stelele? Sa ne sunam „proorocul” sa ne dea valideze deciziile cotidiene? Sa deschidem Biblia la întâmplare si unde ne pica privirea spiritualizam putin textul sub pretextul cautarii calauzirii? Sa tragem la sorți biletelele cu mai multe variante? Sa ne ascultam inima, sa ne „urmam setea”, instinctul in acceptiunea limbajului postmodern?Sfantul A.W. Tozer, care a pastorit mai bine de 30 de ani Biserica Moody din Chicago este de părere ca „La suprafața, pare a fi mai spiritual sa cauti calauzirea lui Dumnezeu decat sa mergi pur si simplu inainte si sa faci lucrul evident. Dar nu este. Daca Dumnezeu ți-ar da un ceas, L-ai onora mai mult daca L-ai intreba pe El cat este ora sau daca ai consulta ceasul?”

1. O regula infailibila in luarea deciziilor, in calauzirea pe care o vrem este sa nu cauti niciodata calauzirea Domnului cu privire la un act interzis de Domnul in Scripturi. A face asa ceva inseamna a imbratisa nesinceritatea.
O biserica se ruga si postea cu insistenta cu privire la un om care era divortat, sa ii descopere Dumnezeu daca e voia Lui sa devină pastorul acelei biserici sau nu. Oamenii aceștia încălcau flagrant regula de baza in calauzire prezentată mai sus.

2. O alta regula este sa nu cauti calauzirea Domnului cu privire la un act care a fost poruncit in Scripturi.
Crestinul are atat vointa liberă cat si alegerea liberă (am spus crestinul; necrestinul are doar alegerea liber). Dumnezeu i-a dat libertatea sa-si urmeze propria inclinatie personală in baza dragostei pentru Dumnezeu si semeni.

Tozer afirma „cu excepția acelor lucruri care sunt poruncite sau interzise in mod specific, este voia lui Dummezeu ca noi sa fim liberi sa ne exercitam propria alegere inteligenta.”

Lenea cognitiva, letargia volitionala, frica de a nu gresi si incapatanarea de a folosi experiența din trecut pot fi cu toții factori ce obstructioneaza procesul de calauzire personală prin care trebuie sa se maturizeze fiecare credincios.

Ramane si la latitudinea credinciosului daca chiar vrea calauzirea sau nu.

Ovidiu Petric