Când eşti descurajat şi deprimat

Aproape oricine, din când în când, va mărturisi că are sentimente de depresie, dar de obicei aceste sentimente trec repede. Dacă ele continuă câteva săptămâni, totuşi, şi devin din ce în ce mai acute, atunci trebuie căutat sfatul medicului, doar pentru a constata cauza dacă este fizică sau nu. Multe lucruri ne pot arunca într-o stare de spirit scăzută – nesiguranţă cu privire la viitor, o rupere a relaţiilor, dificultăţi financiare, îmbătrânirea, lipsă de scop şi aşa mai departe. Numitorul comun, totuşi, cu sentimente profunde de deprimare este un sentiment de pierdere. Este important să identifici pierderea, deoarece simplul fapt al clarificării ei are un efect curativ. Pierderea ar putea fi chiar cea a stimei de sine, un sentiment că cineva nu mai are valoare.

De asemenea o cheie vitală de a înţelege motivului care ne aruncă în depresie este găsită atunci când examinăm relaţia dintre ce facem şi răsplata aşteptată. Dacă acţiunile şi comportamentul nostru, pe o perioadă de timp, nu ne conduc spre răsplata pe care o aşteptăm atunci putem deveni atât de descurajaţi încât ne scufundăm într-o stare de spirit scăzută.

Cel mai bun remediu pentru toate depresiile non-biologice este să obţii o nouă perspectivă – a-ţi întoarce privirea de la pământ la cer. Cel mai puternic pasaj din Biblie care se adresează nevoilor celui deprimat este Psalmul 42. Psalmistul vede că există o sete înăuntrul lui căreia nimeni nu-i poate face faţă decât Dumnezeu. Când priveşte la Dumnezeu pentru satisfacerea acelei însetări (mai degrabă decât la alţii), sufletul lui se odihneşte în speranţa că nu contează ce se întâmplă, el rămâne în siguranţă ca persoană. Înţelegând lucrul acesta, şi reamintindu-ni-l în mod constant, este cheia spre a învinge şi a rămâne liber în faţa depresiei.

Tradus de Iosif Dragomir