Am auzit odată pe un creştin spunând (oarecum în glumă, desigur) că ar putea suporta orice în afară de ispită! Dar pentru mulţi, ispita nu este ceva de râs. Ispita poate fi hărţuitoare, dar nu ar trebui să ne gândim la ea ca la ceva cu totul negativ. De obicei cuvântul grecesc folosit pentru ispită în Noul Testament este peirasmos, care înseamnă a testa, a încerca sau a dovedi. Nu se pune problema de capcană sau de seducţie din partea lui Dumnezeu în a permite să fim ispitiţi; El permite ispitei să vină pentru a ne întări şi echipa pentru o slujire mult mai eficace în Împărăţia Lui. Când Domnul Isus a fost dus în pustie se spune că a mers „plin de Duhul Sfînt” (Luca 4:1), dar S-a întors „plin de** puterea Duhului” (Luca 4:14). Simpla plinătate a apelat la putere sub presiunea ispitei. Ţesuturile spirituale ale Domnului nostru au fost întărite în luptă.
Nu contează cât de puternice şi de fioroase sunt ispitele care ne asaltează, avem în Scriptură promisiunea puternică asupra faptului că Dumnezeu va proiecta o cale de scăpare. Ascultă la modul în care o formulează Pavel în 1 Corinteni 10:13: „Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu*, care este credincios, nu** va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit† şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.”
Cum ne oferă Cel Atotputernic o cale de scăpare (de ieşire) când suntem hărţuiţi de ispite opresive? O face prin a ne infuza tăria şi puterea de a rezista. Niciodată nu va fi un moment în vieţile noastre când harul şi împuternicirea lui Dumnezeu să nu fie în măsură să se potrivească cu puterea ispitei. Aceasta înseamnă că există întotdeauna, dar întotdeauna, o cale de scăpare (de ieşire).
Tradus de Iosif Dragomir