Unii creştini se întreabă de ce cei răi par să scape cu atât de multe lucruri în timp ce cei buni par să fie asaltaţi de atâtea probleme. Psalmistul a exprimat această problemă în Psalmul 73. Dacă ar fi să parafrazăm ceea ce spune el ar suna cam aşa: „Iată-mă, trăind o viaţă evlavioasă, păstrându-mi inima şi mâinile curate, evitând păcatul, meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, şi totuşi, în ciuda acestor lucruri, mă confrunt cu tot felul de probleme şi necazuri. Care este avantajul în a-L sluji pe Dumnezeu dacă nu mă protejează de dificultăţile în care sunt?” Cum a trecut psalmistul prin acea nedumerire ajungând la o poziţie de încredere şi dependenţă de Dumnezeu? Dacă putem să descoperim acest lucru atunci putem ajunge de asemenea la o perspectivă schimbată.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă în casa Domnului, şi când şi-a ridicat ochii spre Dumnezeu în închinare, modul lui de a se uita la lucruri a început să se schimbe. El a văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, şi ceea ce pare că i-a schimbat gândirea a fost aceasta:„…am luat seama la soarta** dela urmă a celor răi” (v. 17). Imediat ce a luat în calcul sfârşitul drumului celor răi, totul s-a aşezat la locul lui pentru el. El s-a uitat doar la poziţia lor prezentă – ignorând restricţiile morale, urmărind ambiţiile rele – şi a uitat destinul lor. Când a înţeles asta a încetat să mai fie invidios şi s-a gândit în sine însuşi: „Ei pot să fie fericiţi acum deoarece sfârşitul lor va fi de o nefericire extremă.”
Adevărul pe care l-a văzut psalmistul şi de care s-a ţinut în timp ce stătea liniştit în casa lui Dumnezeu este unul pe care şi noi trebuie să-l vedem şi de care să ne ţinem. Putem întotdeauna să trăim în prezent atunci când înţelegem şi cunoaştem viitorul.
Tradus de Iosif Dragomir