Cu greu cineva dintre noi poate să treacă prin viaţă fără să experimenteze în anumite ocazii efectul nefavorabil al dezamăgirii. Un prieten de-al nostru adevărat ne abandonează, un eveniment în care ne-am pus mari speranţe nu reuşeşte să se materializeze, o promisiune care ni s-a făcut este abandonată. Să ai de-a face cu o astfel de dezamăgire nu este uşor. Următoarele trei principii, totuşi, când sunt urmate şi practicate ar putea să ajute.
În primul rând, trebuie să acceptăm că ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Atunci când, în efortul de a scăpa de durerea dezamăgirii, pretindem că nu s-a întâmplat nimic, sau că s-a întâmplat într-un mod diferit, ne înşelăm singuri. Integritatea cere că trebuie să facem faţă la tot ceea ce este adevărat sau real.
În al doilea rând, trebuie să ne recunoaştem sentimentele. Dacă ne simţim răniţi, mânioşi, frustraţi sau orice alte emoţii negative, trebuie să fim gata să le facem faţă. Emoţiile nerecunoscute în mod invariabil cauzează probleme.
În al treilea rând, trebuie să aducem problema în rugăciune la Dumnezeu, aducându-ne aminte că El poate să ia oricare dintre dezamăgirile vieţii şi să le facă să lucreze pentru noi mai degrabă decât împotriva noastră (Romani 8:28-29).
Tradus de Iosif Dragomir