Când te îndoieşti de faptul că Dumnezeu este bun

„Rădăcina păcatului”, spus Oswald Chambers, „este credinţa că Dumnezeu nu este bun”. Există o mulţime de circumstanţe şi evenimente cu care trebuie să ne confruntăm într-o lume căzută care sugerează faptul că Dumnezeu nu este bun – cutremure, foamete, furtuni şi inundaţii care nimicesc comunităţi întregi, boli şi aşa mai departe.

Înainte să fi fost inventat radarul, arta navigaţiei depindea de existenţa reperelor fixe. Marinarii se orientau nu după un nor sau după o platformă plutitoare ci după stele şi după lucruri care erau stabile, cum ar fi o limbă de pământ sau un far. În cazul în care un marinar era influenţat şi se abătea de la cursul normal el nu se îndoia de stea sau de limba de pământ – el se îndoia de el însuşi.

Trebuie să facem acelaşi lucru ori de câte ori ne trezim că punem la îndoială faptul că Dumnezeu este bun. Trebuie să ne asigurăm că suntem ancoraţi în lucrurile care sunt stabile. Crucea este unul dintre acele lucruri. Ea este dovada de necontestat că Dumnezeu este dragoste. Când ne uităm împrejur şi luăm în considerare multe situaţii care par să dezmintă faptul că Dumnezeu este dragoste, nu trebuie să pretindem că aceste lucruri nu ne cauzează probleme. Mai degrabă, trebuie să le aşezăm pe toate împotriva singurului lucru care este extrem de clar – dragostea lui Dumnezeu aşa cum ne-a fost demonstrată la Golgota. Un Dumnezeu care ar face asta pentru noi trebuie să fie în mod simplu Dragoste. La poalele Golgotei pământul este stabil. Nu avem acolo răspunsurile la orice, dar vedem destul cu privire la faptul că Dumnezeu este Unul în care putem să ne încredem.

Tradus de Iosif Dragomir