Ce face casa să fie casă?

valentin fatSuntem atât de preocupaţi să ne zidim case. Să le facem cu etaj. Să folosim cărămizi de calitate şi lemn bine tratat. Mai apoi, să alegem gresia si faianţa potrivită. Să mobilăm livingul şi bucătăria. Să alegem culorile, să aranjăm şi o grădiniţă…Atât de ocupaţi, încât uităm că toate acestea sunt secundare şi, în cele din urmă, contează prea puţin.

Duminică la prânz Ginny, soţia mea, a plecat la Bărăşti. După încheierea serviciului de seară, am luat-o către casă. Am tot dat telefoane până am ajuns acasă, ca să uit că locul din dreapta mea este gol. Nu am avut chef nici să mănânc, nici să-mi fac un ceai, aşa cum facem duminica seara, şi n-am mai făcut nici focul în şemineu. Nici să navighez pe net n-am avut chef. M-am pus să mă culc şi mi-am reamintit că ceea ce face casa, casă sunt persoanele din ea. Nici mobila, nici mâncarea, nici şemineul nu înseamnă mare lucru…nici măcar  cărţile mele dragi nu mi-au oferit o consolare prea mare. Fără cei dragi, casa este hotel.

În termenii aceştia trebuie să ne gândim şi la casa de dincolo. Fericirea mare nu e că vom scăpa de reumă, că nu vom mai avea junghiuri, patul va fi moale şi mâncarea multă şi pe gratis. Contează Persoana, de data aceasta cu literă mare, care ne aşteaptă acolo. Cred că testul cel mai eficient pentru a vedea dacă eşti pregătit pentru casa de dincolo nu este neapărat contabilizarea faptelor bune, ci să te întrebi dacă îţi este dor de Cel care locuieşte deja în ea. Cununa o vor primi toţi cei ce „vor fi iubit venirea Lui.”

Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.