Biblia este plină de exemple de oameni carora li s-a cerut să facă lucruri aproape cu neputință de realizat: lui Moise să conteste un conducător egiptean şi să scoată poporul ales din robie, lui Noe Domnul i-a cerut să construiască o arcă prin care omenirea şi regnul animal din lume sa fie salvat, lui Ghedeon sa elibereze poporul din mina lui Madian
Ti-a cerut vreodată cineva să faci imposibilul? Poate că ai fost rugat sa faci un proiect în doar un sfert din timpul care ar fi fost necesar sau poate sa faci rost de bani intr-un timp foarte scurt.
In textul de astăzi, Isus solicită apostolilor un lucru extrem de greu, dificil, sa hraneasca 5000 bărbaţi şi câteva mii de femei şi copii, probabil o mulţime de mai mult de 10.000 persoane
Mulțime strinsa in jurul Mintuitorului era obosita şi flămânda, iar ucenicii vin la Domnul cu o cerere corectă: v35 „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca”.
Domnul Isus în loc să le indeplineasca cererea, le dă o poruncă ce ii tulbură, un ordin care ii nelinișteste : „Daţi-le voi să mănânce”.v37
As vrea să ne oprim puţin la cerinta aceasta şi să ne gândim: Oare care a fost intenţia lui Isus când a dat o astfel de porunca, pe care ştia fără nici o îndoială că ei nu puteau s-o împlinească?
Ce faci atunci când Isus iti cere imposibilul? Ceva extrem de greu, de dificil
Oare, aştepta Domnul Isus ca Petru, liderul grupului, sa pregăteasca o strategie prin care să adune mâncare pentru mulţimea aceea ?
Să ne imaginam pe cei 12 plecati într-o asemenea misiune si întorcându-se sleiti de puteri, după ore de alergare prin satele din jur, istoviti, cu nişte pâine care nu era de ajuns nici măcar pentru ei .
Se pare ca foarte multi dintre creştinii din zilele noastre experimentează în viaţa lor creştină frustrare, oboseala, neputinţa, faţa de poruncile clare ale lui Isus.
Atunci când auzim pe Domnul Isus poruncind: „Iubiţi pe duşmanii voştri”… „dacă te bate cineva pe un obraz, întoarce-i-l si pe cealalt”..,, dacă cineva ti-a gresit iarta-l ”, oare nu ne simţim la fel ca ucenicii slabi, neputinciosi,cind au primit porunca Lui „Daţi-le voi de mâncare” ?.
Dar Invatatorul nu da niciodată porunci inutile, legile Lui nu niste legi arbitrare, aşadar porunca aceasta care parea imposibil de dus la îndeplinire avea nişte scopuri clare:
Ce faci atunci când Isus iti cere imposibilul ?
I. CONSTIENTIZEAZA RESPONSABILITATEA
Cred ca in astfel de cazuri Dumnezeu e Acela care vrea sa ne responsabilizeze, El doreste sa ne constientizeze de îndeplinirea unor sarcini, a unor acțiuni
1. Responsabilitatea de a infrunta problema
Există o tendinţa de struţ în fiecare dintre noi. Se spune că struţul bagă capul în nisip ca să nu vadă vânătorul.
Este la fel ca acel copil care se joacă de v-ati ascunselea. El închide ochii şi gândeşte: „Dacă nu văd pe nimeni atunci nimeni nu mă vede”.
Probabil asa gândeste struţul, atunci când bagă capul în nisip si asa, este mult mai uşor să fie prins.
Tendinţa noastră este sa facem ca struţul, băgăm capul în nisip ca să nu vedem problemele neplăcute care sunt în jurul nostru.
Cerem lui Dumnezeu: „Doamne, dă-le drumul…indeparteaza-le de noi, ține-le la distanță, pune-le departe de ochii noştri.
Isus insa ne cere sa devenim conștienti de sarcinile care ne revin , care ne sunt atribuțiile, sa fim gata sa ne asumăm răspunderi.
Domnul Isus i-a confruntat şi ne confrunta si pe noi cu acest refuz : „Nu trebuie să dam drumu”. Nu încercaţi să scăpaţi de ele.
Trebuie să-ți asumi responsibilitatea pentru problema ta!Trebuie să înfrunţi problemele, obstacolele, dificultatile, nu te lăsa intimidat .
Unul dintre factorii cei mai distinctivi ai credinţei creştine autentice este că nu ne invată să fugim de durere, sa evadam , sa dezertam : in droguri , sinucidere,
Multi oameni au probleme, dar nu sunt deschişi pentru rezolvare, ei nu vor să‐şi asume responsibilitatea! Nu vor să se implice deloc în rezolvarea problemei. Vor ca Dumnezeu să facă totul. ,, Ce o vrea Dumnezeu »
Sunt in zilele noastre tot felul de teologii scapiste (de a scăpa)si filosofii cit mai ciudate, bizare, totuşi propunerea lui Cristos este confruntarea, crucea.
Petru voia sa-l scape pe Domnul ,,fereasca Dumnezeu sa ti se intimple
Credinţa creştină nu propune fuga de durere şi suferinţa, ci o confruntare cu durerile şi suferinţele umane, infruntarea unei lumi bolnave.
2. Responsabilitatea de a actiona asemenea Lui
Trebuie să avem foarte clar în mintea noastră că intenţia Lui este să avem curajul de a fi ca El, sa fim sfinţi cum este El, cu capacitatea de a ierta si de a ne iubi dusmanii… .
Există o problemă în căsnicia ta? Ai vreo problemă în relația cu copiii tăi? Există o problemă financiară? Ai probleme cu gândurile tale? Ai ajuns la momentul crizei
Ascultați‐mă bine! Dumnezeu aşteaptă ca tu sa îți asumi responsibilitatea înainte că El să intervină Experienta lui Acan ,,scoala-te”
Ucenicii nu şi‐au asumat ei responsibilitatea , de aceea Domnul Isus se foloseşte de această minune pentru a-i învățăta pe ucenici că atunci când apare o problemă, ei trebuie să‐şi asume responsibilitatea înainte ca El să facă ceva.
Uitați‐vă la versetul 37 şi la răspunsul pe care îl dă Domnul Isus ucenicilor: “Dați‐le VOI să mănânce!” Voi să le dați!
Scopul Domnului este să promoveze în noi responsabilitatea , sa promoveze in noi simțul răspunderii, asumarea responsabilitatii
Tit 2.14 ,,un norod care sa fie a Lui ,plin de rivna pentru fapte bune”
Ce faci atunci când Isus iti cere sa faci imposibilul?
II. MANIFESTA DISPONIBILITATEA
In urma cerintei facute de Domnul, ucenicii au ieşit în căutarea resurselor, s-au dus să evalueze ce aveau, ei si-au arătat disponibilitatea.
1. Disponibilitatea de a cauta si a se interesa
Mă gândesc atunci că după ce Domnul Isus a întrebat „Câte pâini aveţi”, unii s-au uitat la alţii şi s-au gândit: „Vai ! Noi nici nu ne-am gândit la asta, poate că mulţi au adus sandvişuri pe care le putem aduna şi putem da o bucăţică la fiecare.
Ei au cautat, s-au interesat şi au constatat realitatea: În toata multimea numai un băiat avea : 5 pâini şi 2 peşti. Asta era realitatea.
2. Disponibilitatea de a identifica starea reala
Aceiaşi întrebarea este pusă de Domnul Isus pentru noi astazi: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi.”
Când ne uităm înăuntrul nostru în căutarea a ce avem ca să facem faţă nevoii de a iubi pe cei care nu pot fi iubiţi, nevoii de a ierta pe cei care ne ofenseaza, de a da obrazul, de a face lucrarea Lui, descoperim că şi noi avem numai,,5 pâini şi 2 peşti’’, aceasta este o realitate. Putin ….
Una dintre cele mai marcante caracteristici ale ucenicului lui Isus este aceasta: El are doar 5 pâini şi 2 peşti. Resurse putine si insuficiente
3. Disponibilitatea de a face ceva, de a se implica
Domnul asteapta nu doar sa constientizam ci si sa sa ne punem la dispozitia Sa. Sunt atâția creştini care stau şi aşteaptă ca Domnul Isus să lucreze dar aceştia nu sunt interesați deloc în a face ei ceva.
Unii stau şi îi spun Domnului: “Bine, Doamne, rezolvă problema asta!” Şi Domnul se uită la ei şi le spune: “Rezolvă tu problema!”
Credința nu înseamnă să nu ne implicăm, să stăm liniştiți şi să aşteptăm ca Dumnezeu să facă toată munca!
Aceasta nu este credință, este lenevie! Şi de multe ori,ne rugăm şi Îi cerem lui Dumnezeu să se implice mai mult decât noi, în anumite situații.
Ne rugăm Domnului să trimită fonduri pentru lucrarea cu copiii însă noi n‐am dat nimic. Ne rugăm ca Domnul să mângâie pe o soră aceea batrana si bolnavă, când nici noi n‐am mers să fim o mângâiere pentru ea.
Ne rugăm Domnului să aducă mai mulți oameni la biserică, în timp ce noi nu am invitat pe nimeni. Spunem, “Fă Doamne! Rezolvă Doamne!Actioneaza!” Şi Domnul se uită la noi şi ne spune: “Fă tu!”
Dumnezeu de multe ori ne cere să facem ceea ni ce se parea fi imposibil. De ce? Pentru că
atunci avem nevoie de credință. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui!
Dacă n‐ar fi o situație imposibilă, atunci n‐ar fi nevoie de implicarea lui Dumnezeu.
III. REALIZEAZA INCAPACITATEA
Intentia Domnului Isus Cristos era aceea de a-i face pe ucenici sa descopere neputinţa lor, ai ajuta sa vada ca singuri nu au forța necesara, ca le lipseste capacitatea sa rezolve aceasta problema.
1. Deoarece recunoasterea neputinţei este transformată în posibilităţi neimaginabile
Ce au făcut ucenicii? Au adus putinul lor la Domnul Isus si El a facut din acest nimic ceva maret, extraordinar.
Numai atunci cind au realizat cit de mici si neputinciosi sunt, Domnul Isus a facut minunea, pregătind strategia Lui. V39-41
Lecția cea mai importantă pentru noi cu privire la această minune este că puținul devine mult cind realizam cit de mici suntem si cat de putin avem si punem aceasta în mâinile Domnului Isus.
De foarte multe ori ne confruntăm cu o problemă, o nevoie sau o frământare. Dacă ne punem credința în mâinile Domnului Isus, El poate să ia puțina noastră credință şi să facă lucruri mari!
Acelaşi Isus poate să facă lucruri mari în viața noastră şi astăzi!
V42-43 „Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti”.
De ce Domnul Isus a făcut mult mai mult decât era necesar? Putem gândi la două posibilităţi.
Erau 12 apostoli. Mă gândesc că fiecare a luat un coş plin acasă. Cu asta, Domnul Isus i-a ajutat să înţeleagă că putinul dăruit Lui este transformat în posibilităţi neimaginabile.
Iar a doua posibilitate a fost să închidă gura unora care încearcă să contrazică aceste minuni afirmând că Domnul Isus avea un magnetism extrem de mare şi că înmulţirea nu a fost reala ci una imaginara, cu alte cuvinte, Domnul Isus i-a făcut doar să se simtă saturaţi.
Cele 12 coşuri pline care au rămas, a fost o demonstraţie fără greşeală a unei înmulţiri reale nu sentimentale.
2. Deoarece recunoasterea neputintei este un act prin care aratam dependenta de El
Avem în textul acesta un principiu şi nu doar o întâmplare care a avut loc : atunci când constatăm că cererea legii este foarte mare, că etalonul lui Isus este total in afara posibilitatilor noastre trebuie să ne întoarcem ochii spre El şi chiar azi Îl vom vedea spunând: „Eu am pus în voi dorinţa. Puneţi-vă în mâinile mele şi lăsaţi-Ma pe mine să lucrez voinţă şi înfăptuire”.
Tu eşti numai o mlădiţă, Eu sunt adevărat vită, rămâi dependent de Mine şi eu voi rodi prin tine.
Ce adevăr minunat! „Fără mine nu puteţi face nimic!” Dar, în Mine sau prin Mine tu poţi spune ca Pavel: „Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filip 4:13).
Prin tine Eu pot iubi, pot ierta, pot sa fiu sfânt, pot sa fiu perfect, sunt plin de puritate pentru tine, sunt plin de dragoste, de iertare, de bucurie, de pace, de bunătate, de îndelungă răbdare, de facere de bine, de credincioşie, de tot ce-ţi trebuie, pentru că în realitate Eu sunt tot ceea ce-ţi trebuie, numai lasă-Mă să trăiesc prin tine!
Trebuie să-l lăsăm pe Domnul Isus Cristos să trăiască in noi si apoi sa lucreze prin noi. Col 1:27
Aşa cum Domnul Isus a frânt pâinea, El vrea să ne frânga, asta inseamna ca trebuie sa te lasi continuu frant, sa traiesti mereu in dependenţă de El
Ca părinţi, ii învăţăm pe copiii noştri de la dependenţa spre independenţa, să se bizuie pe propriile lor forțe, sa i-a inițiative personale, devenind astfel autonomi şi independenţi.
Dumnezeu ne învaţă în mod contrar: de la independenţă spre dependenţă; noi suntem născuţi aici în independenţa de Dumnezeu, de la Eden omul a cautat sa fie independent, autonom
Dumnezeu ne cheamă înapoi, vrea sa fim in adevărata viţă care este Isus, vrea să ne alimentăm din El, sa depindem de El si atunci devenim asemenea poporului Israel, care trebuia să culeagă mană pentru fiecare zi şi nu puteau să-o ţină pentru mâine.
Să rămânem în viţa adevărată care semnifică o continuare scoatere din plinătatea Lui. Ioan 1:16 ,,Si noi toti am primit din plinatatea Sa,..har dupa har..”
Prin urmare este şi la îndemâna noastră sa facem lucruri imposibile. Aleluia!
Pastor Costel Nita
Biserica Baptista “Maranata”, Navodari