- Indecenţă. Nu mă refer aici doar la indecenţa grosolană, promovată de anumite publicaţii & indivizi, ci şi la indecenţa
„involuntară” promovată de aceia care nu înţeleg diferenţa dintre privat şi public. Există anumite lucruri perfect legitime în contextul lor privat, dar care devin groteşti atunci când sunt aşezate în spaţiul public. Nu văd nimic indecent în a merge la mare şi a face baie în, evident, costum de baie! Dar nu văd de ce te-ai afişa în felul acesta pentru sutele (poate miile?) de prieteni de pe FB. - Afirmaţii gratuite, de genul: „Eşti o minunată!”, „Sunteţi superbi!”, urmate invariabil de „Te pup” şi de o faţă pupătoare sau zâmbitoare. Înseamnă superficialitate şi exagerare. Cum vei spune când chiar vezi ceva minunat şi superb?
- Alimente: fiecare felie de pâine cu zascuscă, ou fiert sau fript, ceaşcă de espresso, clătită, măr consumate. De fiecare dată se găseşte o turmă care să exclame „Vreau şi eu…” Sunt perfect de acord cu faptul că există realizări culinare remarcabile. Cei care mă cunosc personal ştiu că îmi place să fac de mâncare şi să…o mănânc. Îmi place şi să le văd pe FB, mai ales că există un loc în care gătitul trece de limitele utilului şi devine artă. Îmi place să văd aşa ceva, dar să înţelegem că lumea nu este interesată de meniul nostru zilnic.
- Narcisism: eu în parc, eu în rochia albastră, eu într-un picior, eu în centru, eu la biserică, pantofii mei cu toc, unghiile mele verzi, ungile mele albastre, genele mele false, freza mea cu păr negru, freza mea cu păr galben…Cred că o poză sau un album trebuie să comunice mai mult decât „Sunt cea mai frumoasă/ cel mai frumos din ţară, daţi like-uri ca să vă pot mulţumi!”
- Imagini care conţin cruzime sau violenţă. Nu îi ajută cu nimic pe cei în cauză, dimpotrivă duc la desensibilizare şi, pe o perioadă lungă de timp, au chiar efectul advers. Textul este suficient pentru a lua cunoştinţă şi a ne ruga.
„Doamne dă-ne-nţelepciune!”, spune cântarea, iar eu spun AMIN!
Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.