CE S-A ÎNTÂMPLAT CU LEADERSHIPUL BISERICILOR?

samy-tutac2Ce te faci când leadershipul unei Biserici este sub nivelul spiritual si intelectual al Bisericii? Ce te faci când media de vârsta a celor din conducere este mult peste media de vârstă a Bisericii, iar cele două grupuri trăiesc în lumi paralele? Ce te faci când oamenii din conducerea bisericii nu conduc, practic, pe nimeni, ceea ce arată o situație dezastruoasă și, în același timp, demobilizantă pentru membrii bisericii.

În mod normal, liderii  unui biserici trebuie să fie locomotiva bisericii, oamenii care, dăruiți fiind de Dumnezeu, tractează biserica în împlinirea obiectivelor ei. Liderii trebuie să fie bărbații pe care biserica îi urmează și care, prin simpla lor apariție, mobilizează și motivează, inspiră încredere și forță, conducând biserica, în puterea Duhului Sfânt, către împlinirea marii însărcinări.

Mai mult, urmând exemplul lui Cristos și al apostolilor Săi, liderii bisericii trebuie sa fie cei care își asumă sarcinile cele mai grele și mai vizibile, așa cum comandanții militari se puneau în fruntea oștirilor pentru a obține victoria. În realitate, cei mai mulți lideri nu doar că nu reușesc să inspire forță și încredere, nu reușesc să motiveze și să mobilizeze, dar nu au nici măcar curajul de a-și asuma vreo responsabilitate clară, preferând căutarea celui mai comod loc, unde să nu riște nimic.

Din nefericire unii, prea înaintați în vârstă, sunt total lipsiți de charismă, de mesaj, de viziune și de idei, iar alții, în ciuda tinereții și a energiei, nu au reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. Unii dintre cei mai în vârstă, în calitate de lideri, ar trebui să comunice și nu o fac, iar când o fac toată lumea regretă că au făcut-o, iar alții, mai tineri, comunică lucruri mărunte, platitudini sau populisme ieftine, parcă într-o concurență, la acest ultim capitol, cu cei dintâi.

Din păcate, bisericile au intrat în această nouă eră a istoriei umane cu astfel de „lideri”. Același model de conducere care, din cauza miopiei spirituale profunde, a ținut poporul lui Dumnezeu în mediocritate spirituală și intelectuală, neoferind nici viziune, nici direcție, nici obiective. O atare lipsă de viziune și strategie-ca să folosesc niște termeni blânzi-a făcut ca liderii bisericilor să ia, fără să-și dea seama, anumite decizii împotriva intereselor Împărăției lui Dumnezeu.

Desigur că, teoretic, puterea de a schimba direcția unei biserici stă în mâinile membrilor ei. Oare vor fi aceștia în stare să realizeze o astfel de schimbare? Sincer să fiu, nu știu. Apoi, va putea schimbarea-dacă se va produce-să opreasca hemoragia care a cuprins bisericile evanghelice mai vechi, cu dezertări în masă catre alte biserici, în special către bisericile mai noi sau de orientare carismatică? Din nou același răspuns, nu știu.

Știu însă, că atunci când a vorbit despre Biserica Lui, Cristos a spus că:”porțile Locuinței morților nu o vor birui”. În ciuda faptului că unele biserici locale se vor „stinge” încet, Biserica lui Cristos va continua să lumineze, în lume, pentru El. Bisericile locale, dacă doresc să fie parte din mișcarea de creștere și multiplicare a Bisericii lui Cristos, trebuie să-și armonizeze viziunea despre conducere cu Acela care:”a dat pe unii apostoli; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos”.

Generalul de armată George Washington, primul președinte al Statelor Unite, a făcut cândva o afirmație extrem de plastică:”O armată de măgari sub conducerea unui leu este mult mai puternică  decât o armată de lei sub conducerea unui măgar”. Dacă te întrebi, ca și mine, de ce? Răspunsul e simplu…leii au fost „chemați” să conducă.

Pastor Samy Tuțac