CEI CARE AU MURIT ÎN CLUBUL COLECTIV ERAU OAMENI…

samy-tutac2Oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, oameni pentru care a murit Cristos, oameni care aveau nevoie să audă Evanghelia harului lui Cristos…dar eu nu le-am vorbit despre dragostea lui Dumnezu…și nici tu…Duminică 8 Noiembrie, după serviciul divin de dimineață, primesc un mesaj pe email:

„…erau satanisti in clubul Colectiv!!… NU erau îngeri, erau satanisti, CLAR ! Poate nu toti, dar…unii cu siguranta erau. Cine crede ca erau sau ca sunt ingeri, eu cred ca se inseala…”

Era cineva indignat, frustrat, supărat…nu știu exact pe cine. Pe el însuși? Pe liderii evanghelici care au dat „comunicate aiuristice” în care îndemnau la rugăciune și compasine? Pe predica mea de duminică dimineața despre un Dumnezeu bun care îngăduie răul și suferința? Pe Dumnezeu care nu vrea să fie după chipul și asemănarea noastră? Nu știu! Dar rămân uimit de excesele de ură și ipocrizie ce-i caracterizează pe unii creștini, care s-au trezit în brațe cu toate pietrele rămase de la fariseii rușinați de cuvintele lui Isus:

„Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra!”

Oameni buni, ‭cei care au murit în clubul Colectiv erau, dincolo de orice etichete reale sau imaginare, „oameni”, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, oameni pentru care a murit Cristos. Da, era bine să fi fost într-o Biserică și nu la Colectiv, dar ce am făcut noi, creștinii,  pentru ei, ca să-și dorească să fie împreună cu noi la închinare? Da, era extraordinar să fi cântat „Amazing Grace” și nu „The Day We Die”, dar cine să-i învețe? Noi? Nu avem timp pentru așa ceva, când mai facem politică…bisericească, desigur? Și când ne mai bârfim un pic? Unii chiar zic că, la club nu te bârfește nimeni și nici nu te judecă…Ce bine ar fi să nu cădem pradă unui sentimentalism ieftin si nici să nu ne molipsim de sindromul „fratelui mai mare” în astfel de situații.

Pastorul Vasile Taloș, unul din liderii mișcării baptiste, se întreba zilele trecute:

„Ce s-ar fi întâmplat cu fiul risipitor dacă în locul Tatălui i-ar fi ieșit înainte fratele mai mare?”

M-am tot gândit, ce s-ar fi întâmplat dacă l-aș fi întîmpinat eu? Sau tu…sau careva dintre sfântocii care le știu pe toate…despre alții. Mi s-a părut curios faptul că, atunci când contemporanii Mântuitorului au venit la El să-i prezinte situația dramatică a celor peste care căzuse turnul Siloamului, Isus s-a ferit să judece într-un moment dramatic…și nici etichete nu a pus.

În plus a atras atenția că astfel de tragedii ne oferă ocazia să ne examinăm viețile noastre, să ne pocăim cu adevărat și să ne corectăm atitudinile. Am remarcat, zilele trecute, intervenția unui blogger creștin, la o săptămână dupa Colectiv:

„Doamne ai milă de mine păcătosul! Atât!”

Am dat comment:

„Si de mine!”

Atât!

Pastor Samy Tuțac