Afirmaţia cea mai importantă a Bibliei, cea mai bogată în conţinut şi doctrină, şi cea care se repetă cel mai des în Univers este cea din Ap 4:8. Aici cele patru făpturi deosebite ce au ochi pe dinăuntru şi pe dinafară şi stau înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu spun neîncetat zi şi noapte: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu…” Prin faptul că este repetată necurmat, subliniază importanţa ei şi sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu. Prin faptul că este spusă de făpturile speciale, cu foarte mulţi ochi subliniază autenticitatea ei. Prin faptul că cei 24 de bătrâni îşi aruncă cununile înaintea lui Dumnezeu este validată ca autentică. Această afirmaţie este cheia înţelegerii întregii Scripturi. Pentru o reducere a volumului de lucru, dar nicidecum a informaţiei şi a importanţei ei, vom comprima această primă afirmaţie în propoziţia: “Dumnezeu este (extrem de) Sfânt” (1).
Din sfinţenia lui Dumnezeu decurg alte patru afirmaţii capitale:
Sfinţenia implică curăţia lui Dumnezeu. Curăţie în faptele proprii dar şi a faptelor pe care le acceptă în prezenţa Lui sau pentru El. În Habacuc 2:10 ni se spune că ochii lui Dumnezeu sunt aşa de curaţi că nu pot să privească nelegiuirea. De aici decurge teama pe care trebuie să o aibe toate făpturile, inclusiv sfinţii şi îngerii faţă de Dumnezeu (Iov 15:15, Ps 34:9). Tot datorită acestei sfinţenii extreme, hotărârea lui Dumnezeu ca păcatul să fie plătit cu moartea este corectă. Putem conchide că Dumnezeu este înfricoşător (Deu 10:17)(2).
Sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă şi blândeţe şi bunătate extremă. În fapte şi cuvinte. Aceasta, în cazul lui Dumnezeu (evidenţiată cu prisosinţă în Biblie) l-a determinat pe Apostolul Ioan să scrie Dumnezeu este dragoste (3)(1 Ioan 4: 8,16).
Datorită faptului că Dumnezeu este înfricoşător de drept (2) dar este şi dragoste (3), trebuia să facă ceva. Să ne pedepsească cu moartea, dar pe de altă parte trebuia să ne facă bine dându-ne viaţa. In plus, dragostea extremă a lui Dumnezeu reclama nu doar o viaţă temporară ci una veşnică, pe măsura dragostei şi posibilităţilor Lui. Dar, aceasta necesita iertare de păcatele făcute, dar şi garanţia schimbării pentru viitor. Singura cale de rezolvare a acestor cerinţe a fost ca Dumnezeu să dea pe singurul Lui Fiu să moară pentru noi. Jertfirea Fiului a rezolvat cele două probleme: a morţii pentru iertare şi a vieţii veşnice prin transformarea produsă de Duhul lui Isus (acelaşi cu Duhul Sfânt) trimis pe pământ în urma Învierii. Dreptatea Lui cerea să fie adusă o jerfă perfectă, de care era doar Dumnezeu capabil. Dragostea Lui cerea ca această jertfă să fie excepţională, unică, totală, acoperitoare pentru toţi şi pentru oricine. De aceea este scumpă (nu poate fi înlocuită sau echivalată) iar pentru a beneficia de ea este suficientă doar credinţa si pocăinţa. Orice adăugire insultă Jertfa si Jertfitorul. Rezolvarea acestor probleme “juridice” s-a făcut nu cu ajutorul omului ci în vemea în care noi, oamenii nu înţelegeam nimic din acţiunile lui Dumnezeu. Dimpotrivă lucram contra Lui, Îl scuipam şi Îl huiduiam. Deci nu se poate lăuda nimeni cu contribuţia la mântuirea lui ci aceasta este doar prin Har. A patra afirmaţie este: Dumnezeu a dat (Ioan 3:16)(4).
Concluzia Bibliei este cu totul surprinzătoare. După ce Dumnezeu este extrem de sfânt (1), după ce este înfricoşător de drept (2), după ce Însuşi este Dragoste (3), după ce că a dat (4) tot ce a avut mai scump pentru iertarea şi transformarea noastră, tot marele Dumnezeu ne roagă fierbinte (5) (dar demn), nu doar că ne cheamă, să Îi acceptăm dragostea (Neemia 9:29, 2 Cor 5: 20). Noi nu mai avem nimic de făcut, nimic de plătit ci doar să credem şi să acceptăm împăcarea şi schimbarea. Rezultatul este salvarea de la pieire şi sfinţirea noastră. Deci, viaţa veşnică împreună cu Dumnezeu.
Dumnezeu este Sfânţ, Sfânt, Sfânt… deci Înfricoşător, dar Iubitor şi Darnic. Numai un astfel de Dumnezeu ne putea şi ruga să Îi acceptăm dragostea! Inegalabil, irezistibil Dumnezeu!!!
Tibi Ciortuz