Rabinul Şlomo-Eliezer Alfandri s-a născut în Istanbul, în Turcia, în anul 1820. Încă din copilărie a dat semne că va fi un om mare şi, încă de tânăr, a fost ales în Consiliul Spiritual al oraşului Istanbul. Mulţi din iudeii din Istanbul l-au rugat să accepte poziţia de rabin şef al oraşului şi să facă parte din tribunalul rabinic, dar Şlomo-Eliezer a refuzat să accepte vreo slujbă rabinică, preferând să se dedice studiului Sfintelor Scripturi. A refuzat deasemenea să poarte îmbrăcămintea tradiţională a cărturarilor evrei din Istanbul care consta în turban şi o robă de mătase. Când oamenii i se adresau cu titlul de rabin şef al oraşului, el răspundea: “Eu nu sunt rabin; eu sunt un simplu mirean.”
În semn de apreciere pentru el, evreii din Istanbul au deschis o şcoală rabinică în care aveau să studieze mulţi cărturari străluciţi. Unul dintre cei mai străluciţi studenţi ai rabinului Şlomo-Eliezer a fost rabinul Chaim Chizkiyahu Medini, autorul enciclopediei Sdei Chemed, cel care avea să devină rabin şef al Hebronului.
Rabinul Şlomo-Eliezer Alfandri a slujit mai târziu ca rabin şef al Damascului. În anul 1904, rabinul Şlomo-Eliezer Alfandri, acum deja în vârstă de 84 de ani, a demisionat din postul acesta şi s-a mutat în ţara lui Israel. S-a stabilit în oraşul Haifa, unde s-a dedicat studiului pentru următorii câţiva ani.
Când înţelepţii din Safed au aflat că rabinul Şlomo-Eliezer se află în ţara lui Israel, l-au invitat să slujească ca judecător şi şef rabin al oraşului lor. Rabinul Şlomo Eliezer a acceptat această poziţie, chiar dacă era în vârstă de aproape 90 de ani. A slujit în această poziţie pentru aproape 20 de ani! Oamenii vorbeau despre el cu dragoste ca Sabba Kadisha, sau “sfântul bunic”, un titlu pe care-l căpătase cu mulţi ani înainte în timpul slujirii sale în Safed.
În luna aprilie a anului 1914, rabinul Şlomo-Eliezer, însoţit de mulţi din locuitorii din Safed, au ieşit din oraş pentru slujba de lună nouă. După săvârşirea rugăciunii, rabinul a privit în sus, a bătut din palme şi a scos un strigăt pătrunzător, după care a spus: “Văd că un război de o mare anvergură va izbucni curând.” După patru luni, Primul Război Mondial avea să înceapă.
În timpul războiului, locuitorii oraşului Safed sufereau din lipsă de hrană şi apă. La un moment dat, guvernatorul turc (paşa) al cetăţii a vizitat oraşul. Călărea mândru pe un armăsar alb şi era însoţit de un pluton de soldaţi. Purta o uniformă impecabilă, iar la gât îi atârna un medalionstrălucitor ca însemn al înaltului rang al purtătorului său.
Când rabinul Şlomo-Eliezer a auzit de sosirea guvernatorului, i-a ieşit înainte ca să-l salute. Paşa a fost uimit de înfăţişarea maiestuoasă a “sfântului bunic” şi i-a cerut binecuvântarea. Rabinul Şlomo-Eliezer a răspuns: “Numai cel umil poate primi binecuvântări. Te voi binecuvânta după ce descaleci de pe cal.”
Paşa a descălecat de pe cal şi şi-a plecat fruntea ca să primească binecuvântarea rabinului Şlomo-Eliezer care a rostit: “Dumnezeul cel Prea-Înalt să te ajute în strădaniile tale să porţi de grijă de nevoile neamului apăsat al lui Israel.”
Paşa a fost foarte impresionat de rabinul Şlomo-Eliezer şi, ca rezultat al acelei întâlniri, a avut grijă ca locuitorii din Safed să aibă hrană şi apă din belşug.
În anul 1930, rabinul Şlomo-Eliezer a trecut din viaţă la vârsta de 110, în Ierusalim.
Traducere: Teofil Ciortuz
Sursa: http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/97773/jewish/A-Prerequisite-for-a-Blessing.htm