O astfel de întrebare naște o varietate de reacții, de la cele de indiferenta totala fata de subiect, pana la anatemizarea, poate, chiar a celui ce indrazneste sa abordeze subiectul.
Răspunsul întrebării din titlu este unul negativ. Dintr-o anumită perspectiva NU este relevanta opțiunea teologica pe care ai imbratisat-o.
Imi permit o afirmatie atat de riscanta in baza unei întrebări mai importate, si anume: esti hotarat sa Il GLORIFICI doar pe Dumnezeu?
Ignoranta vis-a-vis de glorificarea lui Dumnezeu poate fi detectata in ambele tabere, atat intre cei ce cred ca ei au luat decizia sa vina la Cristos, sa Il “accepte” pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor, cat si intre cei ce predica alegerea dinainte de intemeierea lumii, o alegere ce nu e conditionata de propria mea decizie de a-L alege pe Dumnezeu, pe care Acesta a vazut-o din vesnicia trecuta.
In ce sens este prezenta ignoranta in viata credinciosului, ce s-a auto-etichetat fie ARMINIAN, fie CALVINIST?
Gloria lui Dumnezeu este factorul determinant ce valideaza sau invalideaza statutul in care vietuiesti si te exprimi spiritual, teologic, practic.
Daca gloria lui Dumnezeu nu este luata in calcul din toate punctele de vedere, daca nu este punctul
central in jurul caruia sa graviteze toate, mărturia credintei clacheaza, atat in viata calvinistului, cat si in a arminianului.
Poate fiecare tabara teologica isi revendica o viata ireprosabila ce este 100% fidela gloriei lui Dumnezeu.
Dumnezeu neglorificat de CALVINISM
Dummezeu nu e impresionat si nici magulit de “ajutorul” doctrinei, ce poate fi cea mai dreapta si mai cu acuratete prezentată. Toti aderentii acestei grupări teologice Il vor onora pe
Dumnezeu doar atunci cand lacrimile rugaciunilor pentru cei pierduti in păcat si pierzare vesnica se vor imbina cu rostirile teologice umbrite de doctrina suveranitatii lui Dummezeu.
A predica suveranitatea lui Dumnezeu in alegere, chemare, mantuire, sfintire, glorificare si a dezvolta o viata de rugaciune firava, mentinuta la nivelul subzistentei, inseamna a nu-L glorifica pe Dumnezeu.
Am intalnit oameni ce stapaneau teologia reformei cu toate argumentele si contra-argumentele necesare unei confrutari teologice din care sa iasă cu fruntea sus, insa care erau totalmente străini de durerile iadului care ii pasc pe semenii lor: barfesc, se cearta, ataca din egoism, nu se roaga, nu plâng la gandul ca rudele, prietenii, vecinii vor merge in iad. Oamenii acestia nu înțeleg ca Dumnezeu este glorificat doar cand suveranitatea lui Dumnezeu este echilibrata de responsabilitatea omului.
Dumnezeu neglorificat de ARMINIANISM
De cealalta parte, Dumnezeu nu e in criza nici de idei, nici de oameni.
Arminianismul trebuie sa-L înțeleagă pe Dumnezeul suveran, care nu doar ingaduie existența si desfășurarea anumitor lucruri in viata omului, ci chiar hotăraste totul si nu are nevoie deloc de a-I fi aparat caracterul perfect de către om. Dumnezeu a hotarat raul facut de fratii lui Iosif acestuia, Dumezeu a hotarat raul produs consecvent de canaaniti impotriva lui Israel in cartea Judecători, Dumnezeu a hotarat robia babiloniana, Dumnezeu a hotarat cea mai mare crima din univers: uciderea Fiului Sau.
Arminianismul nu Il glorifica pe Dumnezeu atâta timp cat metodologia evanghelizarii si a întregului sistem practic de credinta nu este echilibrat si argumentat cu doctrina suveranitatii lui Dumnezeu, atitudine care lasa impresia unui Dumnezeu ce plânge, se chinuie, vrea si nu poate, esueaza si uneori chiar falimenteaza.
Întrebarea ramane pentru ambele sisteme teologice in care invariabil se regăsesc împărtiti toti credinciosii: ii aduc GLORIE lui Dumnezeu argumentele biblice si atitudinile practice folosite in momentul de fata?
Daca argumentele biblice folosite nu-i aduc glorie lui Dumnezeu, iar atitudinile aplicate in viata de credinta nu Il glorifica pe Dumnezeu, acestea trebuiesc reevaluate profund intr-un spirit smerit, maleabil, zdrobit, biblic îndreptat spre scopul suprem al existentei omului pe pamant: GLORIA lui DUMNEZEU.
Ovidiu Petric