Credinta FRANȚEI – lovitura mortala data comunității homosexuale

Dumnezeu Isi are surprizele pregatite mereu in maniera Sa de lucru chiar si pentru zilele noastre. Saptamana trecuta, in weekend, a avut loc un uimitor miting in Franța, la Paris, unde aproximativ 500.000 de oameni au protestat impotriva legiferarii casatoriilor intre persoanele cu orientare homosexuala.

Francezii s-au mobilizat sa apere valorile familiei cum n-au mai facut-o pentru nici un alt scop in ultimii aproape 30 de ani.
Din 1984 Parisul n-a mai vazut o manifestare de o asemenea anvergura pentru o cauza anume a poporului.

AFR afirma ca „niciodata in istoria omenirii nu s-au mai raliat atit de multe persoane, intr-un singur loc, pentru scopul unic de a insista ca societatea civila si statul sa protejeze casatoria si familia naturala, iar pe de alta parte sa protesteze impotriva celui mai radical experiment social din istoria umanitatii – instituirea casatoriilor homosexuale”, ceea ce este de-a dreptul remarcabil, unic si totalmente surprinzător.

Manifestări similare de solidaritate cu marsul pro-familie desfășurat la Paris au avut loc si in alte parti ale lumii, la Roma, Barcelona, Madrid, Varsovia, Ierusalim,  Bruxelles, Londra, Moscova, Tokyo.

De asemenea AFR constata ca „in mai 2012, cand Francois Hollande a anuntat intentia socialistilor de a legaliza casatoriile homosexuale, opinia publica sprijinea acest proiect cu o majoritate de 65%. Deci, adoptarea initiativei legislative parea asigurata. La sfarsitul anului, insa, procentajul a scazut la 50% si inca e in scadere”.

Cum se poate înscrie o asemnenea acțiune in dreptul Franței seculare, atee si laice? Care sa fie miracolul din spatele acestei acțiuni de anvergura susținută de francezi?

Catolicii au fost chemati la post si rugaciune pentru a lupta impotriva elementelor subversive ale valorilor crestine, printre care unul de baza: familia.

Poate un alt răspuns este regasit in viata extrem de dinamica si de efervescenta a comunității evanghelice, care este in continua creștere. Presa din Franța remarca faptul ca la fiecare 10 zile in aceata tara se deschide o noua biserica evanghelica, care de cele mai multe ori are in componenta ei imigranți africani.

Se pare ca strigatul de suparare a fost auzit pe tot cuprinsul Franței, iar răspunsul nu a întârziat sa vina.
Oamenii s-au raliat ca unul, pentru ca au simțit pericolele enorme.

Consecintele subliniate de AFR in aceasta privinta sunt cutremuratoare: „Europa si europenii prefera casatoria si familia traditionala. In tarile care au legalizat casatoriile homosexuale rata casatoriilor a scazut vertiginos in doar o generatie de oameni, procentajul adultilor care traiesc in concubinaj a crescut la fel de vertigionos, iar numarul copiilor nascuti in familii din care lipsete un parinte a crescut la fel de vertiginos si alarmant. Casatoriile homosexuale au subminat cultura pro-casatorie si pro-familie a Europei, si contribuie la descresterea interesului generatiei tinere in casatorie si viata de familie.”

Concluziile AFR, un veritabil aparator al valorilor familiei crestine, sunt atat de pertinente: „Europa si civilizatiile ei au fost cladite pe familia si casatoria crestina. Fara familii si casatorii puternice Europa si civilizatia ei vor dispare. Politicienii au promovat destramarea casatoriei si au ridicat casatoriile homosexuale la rang de platforma oficiala. Au facut-o fara sa gindeasca la consecintele lor nefaste pentru societate, copii si libertatile cetatenesti. E insa vorba de o chestiune fundamentala pentru societate a carei soarta trebuie decisa de cetateni, nu  de parlamentari.”

„Evenimentul de duminica”, afirma AFR, „a fost un val puternic care a izbit comunitatea politica franceza cu putere si prin surprindere. Politicienilor de stanga li se pare „chique” demolarea institutiilor traditionale. Asa, zic ei, dau impresia ca sunt trendy, inovatori, progresisti, privind spre viitor si incercand sa capteze voturile generatiei tinere plictisite de valorile traditionale ale parintilor lor.”

In fata unor asemenea provocari, ale secolului in care traim, nu ramane decat sa strangem rândurile in vederea rugaciunii si daca e nevoie sa actionam. Exemplul Franței e vrednic de urmat.

VIVE LA FRANCE! VIVE LA FAMILLE!

Ovidiu Petric