Credinţă şi tehnologie, de Cătălin Dupu

Cum s-a mai dezvoltat computerul 386. Bine, cei mai tineri se întreabă ce e ăla? Sau abacul? Sau centrul de calcul? Computerul mare cât camerele de locuit, căci atât de mic era!

Astăzi mai toţi se laudă cu tehnologia din casă, din geantă, de pe birou. Însă avem tehnologie digitală, dar şi credinţă fără de atingere. Cum este credinţa noastră?

În Apocalipsa 3:15 citim:  „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Se vorbeşte mult în biserici de Atingerea Domnului şi avem nevoie de ea. Când simţim Prezenţa Domnului nu mai este necesar altceva.

„Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” Ieremia 1:9 Trebuie să cerem Tatălui Ceresc să reverse peste noi Binecuvântarea Sa. Degeaba avem tehnologie digitală, dacă credinţa este amorţită.

Reclame de tot felul fac uz de expresia „de cinci stele” – mai totul este astfel. Adică, excelent! Da, există tehnologie de cinci stele însa credinţa multora este fără de ele… Credinţa care nu are ţelul şi privirea aţintite spre Cer ar trebui să ne dea la toţi de gândit chiar acum.

„Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?” – Isaia 66:1

Cerul Părintelui nostru, spă nu uităm, valorează mai mult de 5 stele.

E de trebuinţă să depăşim stadiul doar de a auzi o întrebare şi a sta nepăsători.

Unii se laudă cu tehnologia de vârf dar alţii sunt  cu credinţa este spre vale… Dacă starea noastră spirituală este pe minus, Domnul încă ne mai oferă remediul, încă ne mai aminteşte şi oferă soluţiile Harului, care sunt cele mai bune.

„Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.” Psalmi 94:22  P Psalmi 94:22  Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.ot spune şi eu acesta?

Tehnologie performantă, credinţă de faţadă.

Pe când am organizat evanghelizarea „Ziua Vieţii mele” într-o localitate de lângă Ploieşti, în aer liber, am putut experimenta din nou ce înseamnă să ne credem în Domnul! Un astfel de program, în aer liber, are atâtea activităţi de pus la punct. Munca nu a fost uşoară deloc: navetă, întâlniri, discuţii, repeţiţii, bani investiţi, aprobări şi emoţii. Însă Dumnezeu nu ne-a lăsat nici în timpul evenimentului şi nici după aceea. Deşi evenimentul a fost înterupt de 2 rafale de ploaie, oamenii din afara bisericii nu au plecat de pe terenul de unde la 1 km decolau avioanele. Mai mult in acea zi, am cunoscut credinciosi cu care am rămas prieteni şi ne-au susţinut spiritual  în alte evenimente realizaze pentru sute de oameni. Este foarte important să ne amintim mereu – de gândim şi acţionăm în credinţă,  atragem asupra noastră oameni şi fapte de bine.

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.” Psalmul 139:1-5 Meditând la aceste cuvinte ale lui David, să stăruim în Faţa Domnului pentru Adevăr, Putere, Dragoste şi Credinţă.

Nu prin înalta tehnologie atingem Paradisul, ci printr-o credinţă vizibilă, pornită din Crucea lui Isus Hristos.

De subliniat – tehnologia ajută, credinţa Înalţă.

Când citim vieţile lui Spurgeon, misionarul Chinei – Hudson Taylor, predicatorul orfanilor – George Muller şi alţii observăm că aceştia nu s-au lăudat niciodată cu ce aveau pământesc, ci Lauda lor a fost Domnul. Aceasta-I credinţa adevărată. Iar pământescul din lucruri l-au transformat în bogăţii ale Cerului – cum ar fi biserici, orfelinate şi şcoli.  Spurgeon, Taylor şi Muller au fost oameni ai credinţei. Noi? Dacă am vedea filmul “Cartea care a schimbat lumea” ne-am aduce aminte că unii dintre fraţii nostri, în România,  au suferit înainte de 1989 pentru credinţa lor. Astăzi nu mai trebuie asta, ci fapte în libertate.

În Bicaz-Chei, judeţul Neamţ, între 14-15 iulie 2012 s-a desfăşurat un eveniment care a avut principal scop creşterea în credinţă, apropierea de Domnul Dumnezeu. Nu întâmplător am ales şi titlul programului, „Întâlnirea de pe Munte”, iar rugăciunea noastră a fost pentru a fi mult mai aproape de Domnul.

 Cătălin Dupu