Introducere:
Închinarea poporului Israel, pe vremea lui Maleahi era în criză și pentru că preoții (predicatorii și învățătorii poporului) în loc să îi învețe cum trebuie să fie, nu îi învățau, le spuneau: las că merge și așa….
Vreau să învățam că, nu există închinare fără învățătură corectă și completă a Cuvântului și nu există închinare autentică fără învățători ai Cuvântului, fără predicatori.
Mesajul acesta este unul pentru predicatori, aș vrea să îl asculte toți predicatorii ca prioritate, însă este pentru toți credincioșii ca aplicație (noi credem, coform cu NT, în preoția tuturor credincioșilor).
Criza spirituală a bisericilor este amplificată atunci când păstorii-învățători nu-și fac datoria, ci se ocupă cu alte lucruri. Pentru a ieși din criza închinării și pentru a avea închinare autentică avem nevoie de învățătura adevărului și de învățători ai adevărului.
Se zice, corect, că nimic nu supără mai mult și mai tare ca adevărul. Dar, este adevărat și că, nimic nu schimbă mai mult și mai bine ca adevărul. Numai adevărul ne poate schimba. Adevărul divin salvează (Iaon 8:32-36), adevărul divin sfințește (Ioan 17:17b), adevărul divin ne confirmă (3 Ioan) etc. Avem nevoie de adevăr. Mesajul lui Dumnezeu pentru slujitori are 3 părți:
1. Acuzația Domnului pentru slujitori, v1-2. 8-9.
Domnul îi acuză! Iată capetele de acuzație, cel puțin 3:
a. Nu aveau pe inimă porunca Domnului, v2.
Nu le stătea inima la Cuvânt, ci la altele. La bani, la politică, la afaceri, la relații, la interese, la americani, la clădiri, altare, și jertfe din care să câștige ei ceva. Cred cu toată inima că, atunci când Dumnezeu cheamă un om la lucrarea Evangheliei, cu chemarea specială, suprimă în el dorința de câștig, dorința de îmbogățire. Când slujitori nu au pe inimă Cuvântul Domnului, închinarea și biserica este în criză.
b. Abaterea de la calea Domnului – Cuvânt, v8-9. ” N-ați păzit căile mele…”
Călcarea legământului….Nu trăiau în conformitate cu Cuvântul, nu trăiau după standard. Când slujitori n-au pe inimă Cuvântul, nici nu trăiesc în conformitate cu Cuvântul. Și asta este foarte grav!
c. Căutarea la fața omenilor când tălmăceau (explicau) Cuvântul, v9.
Se uitau la oamenii mai mult decât în Cuvânt și la Dumnezeu. Să nu cumva să se supere cutare și să nu mai dea bani la biserică, nu o să zic ceva ce îl poate deranja.
Voiau să fie plăcuți oamenilor. Acestea sunt capetele de acuzație ale Domnului împotriva preoților: Nu aveau pe inimă Cuvântul Domnului, nu trăiau după Cuvântul Domnului, și nu predicau corect și direct Cuvântul Domnului, ci căutau la fața oamenilor în predicile lor. Să nu supere pe cineva.
Vreau să vă dau exemplul istoric al lui Martin Luther, omul prin care Dumnezeu a declanșat ceea ce numim Reforma Protestantă. A fost prins și dus la Worms, în 1521, în fața Împăratului Charles al V-lea și a prinților și a consiliului bisericii și i s-a cerut să se dezică public de scrierile sale. Lucrul acesta era menit să-i inspire teamă care să-l determine la supunere. Cum poate cineva să sfideze pe Papa, pe împărat și 1000 de ani de tradiție? Luther nu și-a abandonat poziția în fața convocării imperiale. Inaintea sălii arhipline au fost expuse pe o masă aproximativ 20 dintre scrierile sale. I s-a solicitat să se dezică de ele. El s-a apărat zicând că lucrările pe care le-a scris erau biblice, și atunci nu se poate dezice de ele. Reprezentantul papalității și a regelui a fost un învățat, pe nume Johann Eck. Dialogul între el și Luther a decurs aprox în felul următor. Eck către Luther: ”Martin, scrierile tale nu se remarcă într-un mod suficient. Cele mai vechi au fost rele, iar cele mai recente și mai rele. Apelul tău de a-ți fi evaluate prin prisma Scripturii este cel pe care-l formulează întotdeauna ereticii. Tu nu faci altceva decât să reînnoiești erorile lui Wycliffe și Huss. Cât se vor bucura evreii și turcii când îi vor auzi pe creștini dezbătând dacă s-au înșelat în toți acești ani! Ești gata să-ți pui gândirea ta mai presu de ceea a atător bărbați și femei faimoase și să pretinzi că știi mai multe decât toți aceștia? N-ai nici un drept să pui la îndoială cea mai sfântă și ortodoxă credință, instituită de Cristos, legiuitorul perfect, proclamată în toată lumea de apostoli, pecetluită cu sângele martirilor, confirmată de sfintele concilii, stabilită de Biserică și în care au crezut toți părinții noștri până la moarte, lăsându-ne-o drept moștenire și asupra căreia acum ne este interzis de papă și de părinți să purtăm dezbateri, ca nu cumva discuțiile să devină interminabile. Martin, te întreb și răspunde cu sinceritate și fără echivoc, te dezici de cărțile tale și de erorile conținute de ele, sau nu?
Luther a răspuns: Întrucât maiestatea Sa și dregătorii săi așteaptă un răspuns simplu, voi răspunde fără echivoc și fără ocolișuri. Mă dezic, doar dacă voi fi convins de Scriptură și de gândirea sănătoasă – nu accept autoritatea papilor și a conciliilor pentru că aceștia s-au contrazis reciproc – conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot și nu voi retracta nimic, pentru că a merge împotriva conștiinței nu este nici drept, nici sigur. Aceasta este poziția mea! Dumnezeu să mă ajute! Amin![1]
Vreau să reiau afirmația: conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Așa ar trebui să fie conștiința fiecărui păstor, fiecărui creștin. Așa s-a produs reforma, printr-un asemenea om, care nu s-a lăsat intimitdat, nici ataras de nimic în nicio cursă. Luther a respins compromisul, el avea pe inimă Cuvântul lui Dumnezeu. Și așa a venit reforma.
Aceasta este acuzația! Iată a a II-a parte componentă a mesajului lui Dumnezeu este:
2. Amenițărea Domnului pentru slujitori, v2-3.
Domnul îi amenință foarte serios cu niște pedepse foarte severe. Ar trebui să ne facă să ne cutremurăm aceste cuvinte ale Domnului. Iată pedepsele:
a. Aruncarea blestemului peste ei și binecuvântările lor, v2.
b. Nimicirea seminței, urmașilor- posterității, v3.
Osea 4:6. De ce piere poporul din lipsă de cunoștință? Fiindcă preoții au lepădat cunoștința și s-au apucat de altele. Problema este că pedeapsa este nu numai pentru preoți ci și pentru urmașii lor.
c. Disprețul public, v3, 9.
Vă voi arunca balega jertfelor în față. Imaginați-vă! Preoții cu fața plină de baliga animalelor bolnave. Mizeriile, compormisurile lor, aranjamentele politice și financiare, păcatele ascune le vor fi expuse.
Aceasta-i amenințarea Domnului! Cutremurător! E pentru toți, toți suntem preoți ai Dumnezeului celui Prea înalt. Toți suntem responsabili de preoția noastră în familie, în societate, în slujire.
Vrei blestemul? Vrei nimicirea urmașilor? Vrei disprețul public și pedeapsa veșnică? Joacă-te cu Dumnezeu cu Cuvântul Lui! Dacă nu, smerește-te și pocăiește-te! Puneți inima la Cuvântul lui Dumnezeu și pune-ți pe inimă Cuvântul lui Dumnezeu!
3. Așteptarea Domnului de la slujitori și de la toți credincioșii, v2-9.
Iată ce așteaptă Domnul! Avem aici, câteva cerințe ale Domnului explicite:
a. Ascultarea de Domnul, v2. Nu de oameni.
b. Punerea inimii ca să slăvească pe Domnul, v2.
c. Teama de Domnul, v5. Reverența! Tremurul înaintea Domnului!
d. Propovăduirea și învățarea adevărului pe alții, v6-9.
e. Trăirea în conformitate cu adevărul predicat, v8.
Sumarizând; Iată cum trebuie să fie slujitorii și credincioșii:
– Să aibă pe inimă porunca Domnului, v2.
– Să aibă în gură Legea adevărului, legea Domnului, v6.
– Să dea învățătură din Cuvântul Domnului, ca soli ai Domnului, v7
– Să trăiască viața după Cuvântul Domnului, v8-9.
Concluzie:
Nu există închinare adevărată fără învățătură din Cuvântul Domnului și fără învățători (predicatori). Când învățătura și predicatori sunt compromiși, închinarea este compromisă, închinarea este în criză.
Domnul Isus a zis: Închinarea adevărată este în duh și adevăr. Fără adevăr nu poate fi închinare, când adevărul este ascuns, nu poate fi închinare autentică. Reiau afirmația:
Adevărul supără cel mai mult, dar tot adevărul schimbă cel mai bine și ajută cel mai mult.
Mă rog ca, Dumnezeu să ridice o generație de păstori, predicatori, slujitori credincioși în biserici. Oamenii ai adevărului, oameni care să predice Cuvântul clar și direct, chiar dacă supără. Adevărul trebuie proclamat, pentru căadevărul va triumfa, nu minciuna. Doamne ajută-ne să fim credincioși adevărului în dragost! Amin.
Ilie Bledea – Făget, 23.02.15
[1] Citat de Eroll Hulse în Unul din o mie, Oradea, Făclia, 2013, pp. 88-89.