Cu privirea spre cer, dar cu picioarele pe pamant: scurta meditatie.

Genesa 17:8 consemneaza promisiunea pe care Dumnezeu o face lui Avraam: “Tie si semintei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti.” Cu toate acestea, atunci cand sotia lui Avraam moare, acesta nu are nicio bucata de pamant in care sa o ingroape. Beniamin Faragau punea problema in felul urmator: “Sa nu ai nici macar unde sa iti ingropi moarta, in tara pe care ti-a promis-o Dumnezeu!” Dupa ce negociaza cu Efron Hetitul, Avraam cumpara pestera Macpela, cu ogorul aferent. Locul de inmormantare este singura bucata de pamant pe care Avraam o va detine in Tara Promisa. Asta insa nu il demoralizeaza in niciun fel, intrucat “el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Asa ca, fara probleme, Avraam “s-a asezat in Tara Fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui si a locuit in corturi” (Evrei 11:9).

Ma rog Domnului sa ne daruiasca aceiasi perspectiva! Sa fim activi, sa lucram cu toata daruirea, dar sa nu lasam sa ne creasca radacini prea adanci. Smulgerea va fi prea dureroasa…Sa avem privirea indreptata spre cer, dar picioarele pe pamant. Sa privim spre Nori, asteptand a doua venire a Domnului nostru, dar sa nu fim cu capul in nori, ci pe umeri, sensibili la nevoile si durerile celorlalti! Sa demonstram iubirea fata de venirea Domnului si intalnirea cu El, iubind pe cei din jurul nostru. Sa traim in asa fel, incat “smulgerea” noastra de aici sa doara cat mai putin, indiferent de momentul in care va avea loc!

Valentin Fat