Nu are niciun rost să mai întreb dacă îţi doreşti să fii un om de succes, dar întrebarea din titlu este crucială! Nu sunt atât de înaintat în vârstă, dar mă îndoiesc că au mai existat vreodată atâtea cărţi, seminare (Cred că ştiţi că nu se mai spune „seminarii,” ci „seminare,” după revizuirea dicţionarului ortografic, dar vreau să mă asigur că nu vă poticniţi!), prelegeri, conferinţe care să te ajute să defineşti succesul şi care să îţi arate 3,4,5 nu mai mult de 12, paşi prin care să ajungi la succes. Cu siguranţă că în toate aceste materiale, pot fi regăsite, din când în când, şi lucruri folositoare, dar concepţia despre succes pe care o promovează este una eronată. Mai concret, cum este el definit?
Înainte de toate, succesul este strâns legat de carieră. Ca să fii om de succes trebuie să ai propria afacere, să ai o poziţie de proeminenţă într-o firmă bine cunoscută sau să fii politician. Caracterul sau viaţa de familie nu au nimic de spus în definirea succesului. Privind la ţărişoara noastră, nu este greu să îţi dai seama că cei mai mulţi oameni „de succes” au o reputaţie îndoielnică. Oamenii de caracter nu reuşesc să ajungă „de succes” pentru că îi „mănâncă” sistemul. Dacă ajung sus, vor ceda la presiunea formidabilă ce se exercită asupra lor. În ce priveşte viaţa de familie, lucrurile sunt la fel de evidente. Privind la ceea ce se întâmplă, observăm că divorţul aproape a ajuns o condiţie pentru a fi de succes. Nu mai este nimic ruşinos. Trebuie să ai grijă doar ca divorţul să fie civilizat…Încetul cu încetul, divorţul civlizat duce la distrugerea civilizaţiei!
Apoi, succesul este strâns legat de imagine. Aspectul fizic trebuie să fie impecabil! Interesant nu, cum în aceste vremuri ale corectitudinii politice, în care o atenţie deosebită este îndreptată spre cei cu dizabilităţi, handicapuri de tot felul, „omul model” are o înfăţişare perfectă şi este perfect sănătos. Imaginea implică însă mai mult decât trupul, machiajul şi hainele perfecte. Maşina, laptop-ul, agenda veşnic încărcată, telefonul cât televizorul, locurile în care luăm masa, concediile postate pe FB, toate ţin de imagine şi sunt cruciale pentru succes.
Legând cele două puncte, observăm că succesul a ajuns să fie definit în funcţie de chestiuni exterioare. Caracterul nu mai contează, ci aspectul fizic ireproşabil. Fericirea căminului nu mai contează, ci a ajuns doar un instrument care ajută la îmbunătăţirea imaginii. Dacă nu ajută, o dizolvăm prin divorţ sau o ascundem ruşinaţi.
Voi mai face câteva comentarii cu privire la modul în care omul de azi defineşte succesul într-o postare ulterioară. Până atunci însă nu pot să nu îmi exprim mâhnirea şi groaza, privind la modul cum credincioşi şi chiar biserici întregi asimilează această perspectivă asupra succesului, fără nicio reţinere. În timp ce ne batem să nu intre tobele în biserică, să poarte surorile baticuri oficiale, nu cordeluţe…mintea şi inima noastră au fost înghiţite de mult de lume. Lumea nu intră în biserică pe uşă şi nu se aşază pe platformă. Ea intră în biserică prin inima şi mintea noastră! Văd multe biserici de azi formate din creştini lumeşti, mulţumiţi că totul arată în biserică la fel ca acum 50 de ani. Răsuflă uşuraţi că lumea a rămas afară…Să ne trezim!
Citi si:
Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com