IoanCocirteu2

Cuvinte mici, valori mari, care tind să dispară

Fiecare limbă are o parte mică a lexicului ei, arhaismele, cuvinte dispărute din limbă sau pe cale de dispariție. Nu la acestea aș vrea să mă refer, ci la acele cuvinte care deși sunt actuale în dicționarele noastre, ele tind să dispară din limbajul nostru verbal, din comunicarea noastră pe orizontală și verticală.
E o mare pierdere pentru că ele înoțesc mesaje valoroase care cu siguranță ne-ar poziționa corect înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. Mai mult, ele ne-ar asigura speranța de a fi oameni pentru un viitor poate tot mai puțin uman.
Așadar, provocarea este de a ne verifica lexicul practic, cel pe care îl punem în operă, comunicarea directă din casă, piață, amfiteatru, birou sau biserică.
AM GREȘIT – de puține ori mai auzi așa ceva. Rareori omul se vede vinovat, mai degrabă auzim spunându-se „Nu-i vina mea”. Pierzându-se un asemenea cuvânt crește stima de sine, orgoliile vor culmina, iar refacerea unor relații va întârzia la nesfârșit. Îți dau un sfat: Să nu-ți fie greu să spui „Am greșit”. De sunt motive, ai procedat bine, de nu sunt motive, vei avea reputație bună.
TE IUBESC – acest cuvânt nu-l socoti subînțeles. El este puternic în exprimare, e declarația ta asumată și auzită de celălalt, e flacăra dragostei ce încălzește în jur. Folosește-l cu greutate și în contextul cerut de inima ta. Sunt oameni care-l merită, e un Dumnezeu care are urechea deschisă la declarația ta. Nu-l trece pe lista arhaismelor inactive, păstrează-l viu!
MULȚUMESC – contrariul lui din practică este să crezi că toate lucrurile ți se cuvin. Că meriți totul, că nu-i ceva deosebit ce primești, ce dobândești, ce ți se face. Ăsta-i universul fără valori în care ne mișcăm și care ne îngrijorează în direcția pe care o urmează. Unde vom ajunge? Poate la nimic mai puțin decât la o masă de oameni fără simțuri în manifestarea ei.
FII BINECUVÂNTAT – folosit așa transmiți ceva de sus pentru cel de lângă tine. Reala, consistenta și dăinuitoarea binecuvântare vine de la Dumnezeu. Cel mult noi putem deveni mijloace ale binecuvântării lui Dumnezeu pentru alții. Folosind cuvnâtul acesta dorești binele, succesul, sănătatea, resursele de orice fel pentru celălalt. Chiar aduci bucurie atunci când îl spui.
NU-I BINE – așa îi învățăm pe copii încă de mici în legătură cu lucrurile sau faptele interzise. Acest „Nu-i bine” se mai estompează în timp. Ca să nu supărăm, să nu ne rupem relațiile, să nu aducem vreun prejudiciu lăuntric, mai degrabă tăcem. Dar tăcem și atunci când trebuie să vorbim spre bine, spre câștigul celui drag. Nu pierdeți cuvântul „Nu-i bine așa!”. In felul acesta multe se corectează la vreme.
TE ROG – e dovada dependenței. E printre primele cuvinte ce trebuie învățate. Prin el apelezi la bunăvoința celui de care ai nevoie, omul sau Dumnezeu. Când îl rostești către oameni nu-i servilism, ci bună creștere. Când îl rostești către Dumnezeu e smerenie înălțătoare.
ASCULT – în sensul receptării cuvintelor e tot mai rar, tinde să dispară. Am vrea să vorbim, să ne facem auziți, să deținem controlul. În schimb, când spui „ascult„ cere timp, minte deschisă și inimă mare. Pe lângă cele multe ale tale, vin și ale lui sau ale ei. Emoțional te încarci nu te despovărezi, dar faci bine unui suflet. Adesea trebuie urechi și mai puține guri.
Vorbiți frumos, vorbiți cu har.
Pastor Ioan Cocîrțeu