De ce batem pasul pe loc?

remus runcanPentru cei care se întreabă:  Oare chiar batem pasul pe loc?! am pus la sfârșitul acestui articol câteva statistici (aici). Pentru toți ceilalți voi  încerca să dau căteva răspunsuri la întrebarea DE CE?

   1. Avem viziune, dar uneori ne lipsește strategia.

Citeam astăzi de dimineață, la timpul de părtășie personal cu Domnul, în cartea 2 Samuel. Am fost cercetat de David care întreabă pe Domnul despre oportunitatea de a merge la luptă împotriva filistenilor și Domnul îi răspunde “să nu te sui” (2 Samuel 5:23). Nu reprezenta un refuz, ci Dumnezeu avea o abordare strategică a luptei. Textul continuă prin următoarele  cuvinte: “Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.” (v.24)

Această sincronizare a noastră cu Domnul, cred că ne lipsește de multe ori. Se întâmplă ca vuietul pașilor să nu-l auzim din prina gălagiei și a spectacolelor pe care noi le facem ca să-i impresionăm pe alții, și care culmea nu se lasă deloc impresionați de aceste metode, iar alteori nu auzim pașii deoarece suntem căzuți într-un somn adânc. Nu sunt puține momentele în care o luăm înaintea Lui Dumnezeu uitând să întrebăm pe Domnul. Israel în pustie nu se ridica să pornească până ce stâlpul de nor și de foc nu le da semnalul de pornire.

   2. Avem evangheliști cărora le-am delegat Marea Trimitere.

Biblia vorbește de chemarea de a fi evanghelist, dar această responsabilitate cade de multe ori numai pe evangheliști sau prea ades se așteaptă ca păstorii să facă în exclusivitate slujba de a evangheliza. Această trimtere la a împărtăși vestea bună este adresată tuturor credincioșilor. Unul dintre secretele creștinilor coreeni, care este cheia creșterii bisericilor din această țară, este tocmai această responsabilitate asumată de majoritatea credincioșilor de a împărtăși mărturia personală cu membrii familiei, cu vecinii, colegii de muncă și de școală. Să fi uitat ceea ce Gerhard Onken proclama prin  dictonul: „Fiecare baptist, un misionar!”?

Trebuie să ne lăsăm reanimați de duhul evanghelistic și sincer al primilor creștini, să redescoperim metodele evanghelistice care au funcționat și să le adaptăm în contextul actual în care oamenii petrec mult mai mult timp în fața calculatoarelor decât în comunicarea cu Dumenzeu.

   3. Am uitat să unim rugăciunea cu postul.

În timp ce Domnul Isus își învăța cum să lupte cu puterea întunericului el a spus: “Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” Matei 17:21

Ne e tot mai greu să renunțăm la a da hrana pântecului, potrivindu-ne chipului veacului avestuia, caracterizat de hedonism până în măduva oamenilor. E mai usor să spunem câteva cuvinte, să rostim o rugăciune de mijlocire decât să ne smerim cu post și rugăciune, înaintea unui Dumnezeu care poate face totul chiar și atunci când omenește nimic nu este posibil.

Lanțurile cu care este legată această națiune sunt puternice: corupția, avortul, minciuna, imoralitatea, vrăjitoria sunt așa de puternice încât nu pot fi rupte fără ca rugăciune să fie unită cu postul.

Cred că a venit timpul să ne oprim să ne lasăm cercetați de Duhul Lui Dumnezeu și să punem temelia pe lucrurile cu avedărat importante: rugăciune unită cu post, asumarea responsabilității misionare și evanghelistice și nu în ultimul rând sincronizarea cu ceea ce Domnul vrea să facem, acceptând călăuzirea Sa, într-o strategie la nivel de biserică, comunitate, uniune, etc.

Dacă credeți că e timpul potrivit, hai să începem de unde suntem mergând spre unde trebuie să ajungem sau poate unde trebuia să fim de mult timp, dacă mergeam în tandem cu Dumnezeu.

Remus RUNCAN

Partea statistică

Cifrele, specifice științelor exacte au limbajul lor, ele comunică valori care atunci când sunt comparate pot fi mai mari, mai mici sau egale. Am recitit astăzi memoriul redactat de Congresul Bisericilor Baptiste în 11-12 decembrie 1989. Fiind un om iubitor de cifre, printre altele, am remarcat că era vorba de “aproximativ 140 000 membrii și aparținători, 951 de biserici și 135 de pastori”.

Conform recensământului din 2002:  erau 126 639 membrii și aparținători, 1722 de biserici și 716 pastori. În anul 2011 când a fost făcut ultimul recensamânt cifrele arătau astfel: 118.003 membrii și aparținători. Toate statisticle arată o scădere a populației, dar în același timp și o scădere proporțională a baptiștilor din România și din județul Timiș.

În județul Timiș erau 10 052 baptiști în 2002 și 9738 în 2011 (http://istorieevanghelica.ro/2011/10/22/evolutia-statistica-a-baptistilor-din-romania-intre-1930-si-2010/). Ceea ce este interesant este faptul că suntem singura denominație care are același procent 0,6 fie că este vorba de mediul rural sau urban (http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf, p.6)

Am luat în considerare că se pot face corecții ale cifrelor funcție de scăderea populației, de imigrație, dar nu acesta este scopul prezentării cifrelor. Concluzia este ca batem pasul pe loc! Nu-mi place nici mie să recunosc, dar din păcate, de dragul adevărului trebuie să o spun. După 25 de ani de libertate, încă suntem statistic la aproximativ același nivel!