“Ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât iubesc homosexualii homosexualitatea. Orice păcătos îşi iubeste păcatul, dar Biserica trebuie să-i iubească pe păcătoşi mai mult decât iubesc păcătoşii păcătoşenia. Aşa ne-a iubit Cristos pe noi şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să iubim pe alţi păcătoşi aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi. Cu cât mizeria morală este mai mare cu atât va trebui să ne păstrăm calmul şi să arătăm tot mai mult dragostea lui Dumnezeu.” Am preluat acest citat de pe pagina oficiala a lui Samy Tutac fiindca exprima cel mai bine atitudinea pe care noi, crestinii, trebuie sa o adoptam acum fata de homosexuali. Ii iubesc pe homosexuali? Categoric, da! Sunt de acord cu homosexualitatea? Categoric, nu! Acum, unii dintre cei care veti citi acest mesaj veti spune: “Cum se poate una ca asta?” Intrebarea care se pune, de fapt, este: Daca nu esti de acord cu tot ce face un om inseamna ca nu il iubesti? Uneori, a iubi inseamna a mustra.Pornind de la ideea asta, vreau sa subliniez cateva aspecte fundamentale si logice legate de homosexualitate. Biblia spune ca homosexualitatea (alaturi de lacomie, mandrie, minciuna, invidie barfa, ura, curvie etc) este un pacat impotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, nu poti sa fii si crestin si sa si sustii homosexualitatea.Pe de alta parte, ideologia genului, sustinuta in mod special de atei, ne spune ca oamenii acestia sunt asa din nastere si nu au ales pe parcursul vietii lor sa fie homosexuali, ci s-au nascut, dupa caz, suflet de barbat in corp de femeie si suflet de femeie in corp de barbat. Intrebarea este: cine a fost asa de aerian incat sa “incurce” sufletele acestor oameni in corpuri care nu le corespund? Pentru ca daca Dumnezeu nu exista, inseamna ca nu exista lume imateriala, inseamna ca nu exista suflet, ci totul este numai materie. Iar daca sufletul exista, inseamna ca exista lume imateriala, de unde rezulta ca exista Dumnezeu. Si daca Dumnezeu exista, El e atotputernic, iar daca e atotputernic este imposibil ca El sa fi “incurcat” sufletele acestor oameni in corpuri necorespunzatoare genului lor. Si daca Dumnezeu exista, ne reintoarcem la Biblie, unde se spune ca homosexualitatea este un pacat impotriva lui Dumnezeu.
Multi oameni spun ca este bine ca sa existe familii de homosexuali pentru ca astfel pot sa adopte copii si sa ii creasca si ca argumentul cum ca ei nu pot face copii nu e valid, fiindca exista si cupluri heterosexuale care nu pot face copii. Da, exista, dar ele sunt exceptia, nu regula. Copiii si adultii care au crescut in familii dezbinate (cu lipsa unei mame sau a unui tata) pot sa confirme ca au avut o copilarie mult mai grea din punct de vedere emotional si ca daca ar fi avut ambii parinti alaturi, viata lor ar fi fost mai usoara. Daca cei care cresc intr-o “jumatate” de familie normala intampina greutati si sufera, cum vor suferi cei care cresc intr-o familie cu totul anormala? Discriminez eu acum prin faptul ca numesc familiile de homosexuali anormale? Nicidecum! Insasi denumirea lor “familie” care necesita completarea/precizarea “de homosexuali” ne arata ca vorbim despre o familie anormala. Poate ca daca ar fi intr-adevar o familie, nu ar mai necesita completari.
Si insasi biologia ne arata ca vorbim despre ceva anormal. Pentru ca oricat de femeie s-ar simti un barbat in corp de barbat, sentimentele lui nu vor putea produce niciodata ovulatie. Iar cromozomii lui, hormonii lui, sistemul osos, sismtemul muscular, ADN-ul si organele interne (fiindca cele externe mai pot fi si schimbate, mai nou), raman ale unui barbat. Poate face cumparaturi de la Zara Women si nu de la Zara Men, dar tot barbat ramane.
Daca se promoveaza casatoria naturala si nu casatoria homosexuala trebuie sa se simta cineva discriminat? Desigur ca nu. Legea trateaza toti cetatenii in mod egal. Dar a fi homosexual nu reprezinta o calitate de cetatean, ci un tip de comportament. Si nu, legea nu tolereaza toate comportamentele in mod egal, fiindca in felul asta ar fi legalizata crima sau furtul, de exemplu. Deci, homosexualii care nu traiesc in Statele Unite nu au de ce sa se simta discriminati. Daca in Statele Unite s-a legalizat casatoria intre homosexuali, inseamna ca poate e un lucru bun? Nu. Si sclavia a fost legala, dar asta nu a transformat-o intr-un aspect benefic si pozitiv al societatii. Ca sa nu mai precizam ca decizia a fost luata de 5 oameni. Democratica situatie! Atat de democratica incat ma trimite cu gandul la regimurile totalitare de altadata, unde puterea era in mainile unui grup restrans. Astazi, cei 2% din populatie, comunitatea LGBT, au facut legea in Statele Unite, se pare, prin 5 judecatori din Curtea Suprema de Justitie. Cinci impotriva a patru.
Si nu ar fi o mare problema tot ce am scris eu pana acum daca societatea (in special cea americana, pana in momentul de fata) ar constientiza ca oamenii acestia au nevoie sa fie ajutati, nu incurajati. Este clar ca undeva, ceva in viata lor i-a determinat sa ia alegerea de a deveni homosexuali. Ei au nevoie de iubire si ajutor. Ei au nevoie de Dumnezeu, cum noi toti avem, de altfel. Si da, Dumnezeu ii poate ierta, ii poate ajuta si ii poate restaura!
Tin sa mentionez inca o data ca nu discrimnez pe nimeni prin articolul meu. A nu fi de acord cu cineva nu inseamna a-l discrima. Si a nu fi de acord cu cineva nu inseamna a nu-l iubi. Dar cred cu tarie ca in calitate de crestin, am doua roluri pe Pamant: sa iubesc si sa spun adevarul, indiferent de circumstante. Prin articolul asta i-am iubit pe homosexuali si pe cei care ii sustin, spunandu-le adevarul.