Într-un excelent articol intitulat Ne-liniștea sărbătorilor, cunoscutul om de litere Andrei Pleșu remarca modul în care apropiereasărbătorilor ar trebui să aducă cu sine un fel de rarefiere a timpului, o reducere a ritmului, a cadenței cotidiene, mergând până la suspendare. Pentru că pur și simplu, sărbătoarea implică odihnă, fiind o amplificarea a duminicii săptămânale și o anticipare a Împărăției cerurilor, despre care Scriptura ne spune că înseamnă printre altele, bucurie și pace. Din nefericire însă, experiența ultimilor ani indică o inversare a acestei realități și apropierea sărbătorilor aduce cu sine nu diminuarea, ci dimpotrivă accelerarea cadenței vieții cotidiene reflectate în valori uriașe de trafic, o febrilitate agonizantă a cumpărăturilor, precum și instalarea unui spirit de agitație devenit aproape generalizat. Toate acestea coroborate cu efectele lor imediate, mai precis cu faptul că la capătul intervalului sărbătoresc în locul așteptatei bucurii și tihne, constatăm că suntem epuizați fizic și goi sufletește și financiar, mă determină să mă chestionez dacă noi oamenii moderni nu am uitat care cumva ce înseamnă și ce implică sărbătoarea?
Alminteri, chiar esența umblării creștinului cu Hristos ar trebui să fie sărbătoarea. Dincolo de inconvenientele cunoscute (ignoranța celor mai mulți dintre contemporani, ambientul sărăcăcios al locului în care s-a născut ori dușmănia potentaților vremii), Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ în atmosfera de sărbătoare generată de reprezentanții cerului. „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”este mesajul pe care îngerul, crainicul ceresc al nașterii lui Mesia l-a adus pământenilor în acea noapte sfântă. Și chiar mai mult decât atât, atunci când a părăsit pământul pentru a se reîntoarce în ceruri, Isus ne-a lăsat ca moștenire tocmai bucuria și pacea Sa:„V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și pentru ca bucuria voastră să fie deplină”(Ioan 15:11), ori „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea…”(Ioan 14:27). Ori tocmai bucuria și pacea sunt ingredientele care lipsesc sărbătorilor noastre. Pentru a le redescoperi și pentru a le experimenta, v-aș reaminti că ele sunt parte din roada pe care Duhul lui Hristos o produce în viața noastră și nu pot deveni efective în absența ascultării de Cuvântul lui Hristos. La un moment dat, o femeie din cohortele mulțimilor care Îl urmau pe Isus Îi spunea Acestuia:„Ferice de pântecele care Te-a purtat și de sânii la care ai fost alăptat!”, la care Mântuitorul a replicat:„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc!”(Luca 11:27-28). Cu alte cuvinte, în viziunea lui Hristos, aceia dintre noi care alegem să trăim în ascultare putem experimenta binecuvântări, împliniri și fericiri mai mari decât cea care I-a fost mamă. Și chiar mai mult decât atât, spiritul sărbătorii autentice nu are cum să locuiască în noi până când nu ne vom deprinde să nu ne îngrijorăm de nimic. Stresul, îngrijorarea cu privire la cadouri, la masa de Crăciun, la ceea ce trebuie să cumpărăm, la așteptările pe care ceilalți, mai ales cei dragi le au de la noi, au devenit realmente pandemice în epoca noastră. Cât de departe de împlinire, pare a fi într-un asemenea context agitat și zgomotos, chemarea pe care Apostolul Pavel o adresează în Filipeni 4:4: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”Iar dacă îndrăzniți să vă întrebați cum putem trăi o asemenea bucurie, Pavel continuă tocmai în această tonalitate:„nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri”. Iar urmarea este tocmai ceea ce fiecare dintre noi nădăjduim să experimentăm: „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”(Filipeni 4:6,7).
Vă doresc din tot sufletul să celebrați venirea pe lume a Mântuitorului în spiritul în care El se așteaptă să o facem, cu bucurie, dar și în pace. Nu uitați că El este Sărbătoritul și căutați să Îl sărbătoriți în familie, alături de cei dragi, dar și în familia Sa spirituală, în Biserică, în spațiul în care El își manifestă prezența glorioasă. Dumnezeu să vă binecuvinteze!
Adrian Neiconi