Despre daruri (3)

Darul poate fi o binecuvântare. Acelaşi dar poate fi însă un blestem. Darul nu înseamnă, în mod necesar, binecuvântare. Ce face ca darul să fie o binecuvântare şi ce îl transformă în blestem? Nu conţinutul, ci atitudinea celui care primeşte darul este ceea ce contează. Pot ajunge să mă îndrăgostesc atât de tare de dar, încât să uit că el vinde de undeva sau, mai bine zis, vine de la Cineva.

Am fost şi suntem însetaţi după daruri, iar Tatăl nostru ni le dă. Dar ca nişte copii neghiobi, am uitat că ele vin de la El. Am uitat complet de El. Acesta este momentul în care darul devine blestem. Orice dar care mă duce mai aproape de Marele Dătător este binecuvântare. Orice dar care mă îndepărtează de El, oricât de strălucitor, este blestem.

Chemarea la sărbătoare este să punem darul deoparte şi să ne întoarcem cu toată fiinţa spre Cel care a dăruit. Să nu uităm două lucruri. El a dat, iar asta Îi conferă dreptul să ia, iar mie dreptul de a-L binecuvânta. EL ÎNSUŞI este cel mai mare dar. Sărbătoarea naşterii şopteşte adevărul acesta celor care fac linişte pentru a-l asculta.

Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.

Sursa imagine:http://gadgetstoysandgifts.com/christmas-gift-ideas/