Din dărâmături, un lăcaş pentru Dumnezeu

Istoria este încărcată de pilde, de imagini care devin – din simple ipostaze ale cotidianului – metafore ale celor mai profunde realităţi ale existenţei. În istoria Bisericii Creştine Baptiste din Iaşi (str. Sărăriei) este un detaliu din perioada de construcţie (anii ’50, când pastor al bisericii era fratele Trif Ioan): datorită preţului mare al materialelor de construcţie, s-a întâmplat de multe ori să se folosească pietre şi cărămidă de la dărâmături pentru zidirea bisericii.

Să zideşti din dărâmături un lăcaş pentru Dumnezeu – Aceasta este, în fond, istoria vieţilor noastre. Aceasta înseamnă să te întâlneşti cu Cristos: să crezi că din dărâmăturile vieţii tale, El poate face – curăţind, netezind, şlefuind – un lăcaş al slavei Sale. Aceasta este istoria restaurării omului: istoria unui edificiu primordial ce s-a transformat (prin Cădere) în ruină, şi care acum (prin Răscumpărare) devine un Templu locuit de prezenţa lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă să faci istorie. Au fost oameni care au văzut în dărâmături, ziduri de biserici; care au văzut în celule de închisori, altare; care au văzut în suferinţe, cununi de răsplătire – oameni care au văzut realitatea nu aşa cum era ea, ci aşa cum putea fi ea transformată de puterea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să faci istorie în familie: să le spui copiilor, soţului, soţiei nu cât de imperfecţi sunt, cât de neîndemânatici şi de neştiutori, ci să le aduci aminte ce poate face Dumnezeu din ei. Aceasta înseamnă să faci istorie în biserică: nu să le spui credincioşilor cât de dărâmaţi sunt (sau chiar mai tragic, contribuind la această stare a lor), ci să le aduci aminte că au un Dumnezeu care din dărâmături poate face lăcaşuri pentru slava Sa. Aceasta înseamnă să facem istorie în lumea în care trăim: să ne ducem mesajul mai departe, vestind şi dovedind că avem un Cristos care în dărâmăturile umanităţii, a văzut acea slăvită, escatologică Cetate a lui Dumnezeu.

Să nu ne descurajăm atunci când vedem dărâmături şi grămezi de moloz – în noi sau în semeni. Să ne aducem aminte – uitându-ne la istoria noastră a fiecăruia, uitându-ne la istoria Bisericii lui Cristos de-a lungul veacurilor – de faptul că avem un Dumnezeu care, din dărâmături, face lăcaşuri ale prezenţei Sale.

Paulian T. Petric

https://uaic.academia.edu/PaulianPetric/Christian-Spirituality