DOAMNE NU NE-AI PUTEA SPĂLA CREIERUL…?

samy-tutac2Una din consecințele cele mai devastatoare ale creștinismului de formă este că ne-am schimbat doar exteriorul, nu și interiorul. Am adoptat ținuta corespunzătoare și limbajul Canaanului (un fel de limbaj de lemn cu aromă de creștinism), dar atitudinea a rămas aceeași. Doar de dragul exegeților, atenți la fiecare detaliu, aș vrea să subliniez câteva lucruri. Creștinismul are de a face și cu exteriorul. Îmbrăcămintea, abandonarea unor vicii și vocabularul sunt foarte importante. Dar nu cele mai importante. Nu e chiar atât de greu să înveți termenii adecvați și nici să adopți fața de sfânt din icoană, însă e ceva mai greu să fii un sfânt.

Am vazut mulți creștini care reușesc să bârfească, sau să mintă cu nerușinare, cu aceeași gură folosită, cu zel, la ora de rugăciune de duminică dimineața. Când eram copil, înainte de a pleca la Biserică, mama îmi spunea apăsat:”Să fii ca sfinții!” Fără să realizeze exprima o realitate dureroasă. Cei mai mulți creștini au fost învățați de copii să arate ca niște sfinți, dar nu i-a învățat nimeni să fie sfinți. Nu este suficient să schimbăm vocabularul și să aranjăm exteriorul, iar atitudinea să rămână predominant egoistă, răutăcioasă și nepăsătoare. Pentru schimarea de atitudine de la egoism la altruism, de la răutate la bunătate și de la nepăsare la implicare este nevoie ca Dumnezeu să ne schimbe, mai întâi, mintea și sistemul de gândire.

Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne scoată creierul din cap, să-l spele cu detergent special, să-l perieze și să-l pună la loc altfel. Întregul nostru set de valori trebuie schimbat, iar această schimbare, care începe cu nașterea din nou, va schimba atitudinea noastră, rugăciunile noastre, cântările noastre, slujirea noastră, dar mai ales inimile noastre.

Pastor Samy Tuțac