DOAR” MEDICINĂ de C.M.C.

Sunt studentă la medicină, anul IV. Mi-am luat toate examenele. Este drept că nu toate notele au fost maxime, dar am mulţumirea că au fost pe merit. Sau aproape… Sunt de principiul că un creştin nu trebuie să caute să ia note mai mari la examene “inspirându-se”. Chiar daca profesorii sugerează! Examenele au rol de marcă şi oglindă, nu doar de vitrină sau panou publicitar.

Materie foarte multă, sute de pagini la fiecare examen. Ore foarte multe de memorare. Dacă nu se mai poate ziua, continuăm noaptea. Când nu mai merge în casa, ies în curte, pe balcon, pe terasă, în grădină sau pe casă. Dacă nu mai pot sezând, învăţ umblând, gesticulând, vorbind  cu cartea, cu pereţii, cu bunicul, cu câinele sau cu cine îmi iese în cale. Fac schiţe pe caiete, pe foi, în aer, pe gard sau pe asfalt. Când sesiunea îşi vede sfârşitul, şi eu “mi-l văd”.

Ce-am făcut în timpul anului? Luni – repetiţie de cor, marţi – repetiţie de orchestră, miercuri – tineret sau corul studenţilor, joi – program la Biserică sau “medicinişti”, vineri – predau engleza la două serii de elevi, apoi iau cursuri de germană intensivă. Sâmbătă – dimineaţa Awana şi după- amiaza întâlnire cu fetele “la gurp”. Duminică – program la Biserică. Dimineaţa şi după-amiaza. La camera video şi la cor. Uneori repetiţie de orchestră şi între servicii. Nu mai pomenesc orele de curs şi pregătirea pentru medicină şi germană. Din când în când voluntariez în misiunile medicale. În vacanţă practica de chirurgie, leader şi asistent medical în tabăra Alpiniş (Outdoor Challenge), muzică – tabăra Jubilate, examen germană. Nivel B2 neaparat.

Ce vreau să fac? Chirurgie. Până voi face chirurgie, fac medicină. Medicină românească încă un an, medicină germană un an. Medicină pediatrică. Altceva nu ştiu. Altceva nu văd.

Uneori am impresia că fac prea puţin. Chiar, nu fac nimic… “Doar” medicină.