Doar VALENTIN

Ovidiu-PatrikKitsch de import. Senzualitate nelimitata. Consumerism sufocant. Pasiuni efemere. Culori stridente. Versuri ieftine. Sfantul Valentin.

Unde este sfantul din sarbatoarea indragostitilor? Nu mai razbate aproape nimic sfant din tot acest eveniment contemporan ce are la baza exemplul de daruire si dragoste a unui preot roman, Valentin, martirizat in timpul persecutiei lui Claudius in anii 269-270 d.c.

Tanarul Valentin ii ajuta pe crestini in vremurile persecutiei. El a fost prins si inchis, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie 269. In timpul cat a stat in inchisoare le trimitea mesaje de imbarbatare prietenilor spunandu-le „Amintiti-va de Valentin” si „Va iubesc”. Aceasta este una din istorisirile care circula in jurul numelui Valentin.

In timp ce conservatorii autohtoni refuza „dragostea de import” a acestei sarbatori, majoritatea o primesc cu bratele deschise fara discernamant primind impreuna cu ea la pachet tot ce vor si tot ce nu vor.

Numele evenimentului de azi, nu rezoneaza cu actiunile incarcate de pasiuni nesabuite, amoruri incalcite, iubiri pierdute. De Sf. Valentin ni se spune ca toti suntem „liberi” sa iubim atipic, suntem imbiati la o dragoste de o zi, preambulul celei de-o vara, de-o noapte, de ocazie.

Am ajuns in situatia de temut in care sarbatoarea in sine a devenit dusmanul numelui sarbatorii „Sfantul Valentin” si a ideii de dragoste autentica. Trebuie sa ne temem de acest drapel fara mesaj definit.

Chiar numele evenimentului a ajuns sa poarte conotatiile straine vietii acestui om, oricat de bine intentionat ar fi fost el in a-i sustine pe tinerii indragostiti din vremea lui, daca asa or fi stat lucrurile. Va trebui pana la urma sa ne disociem, ceea ce unii au si facut deja, chiar de numele Sf. Valentin, nu pentru ca acesta ar fi fost un personaj negativ, ci tocmai pentru ca vrem sa aparam idea de iubire pura, de dragoste autentica.

Trebuie sa luptam impotriva acestui drapel care face apel la motivatii adanc inradacinate in noi si care este folosit in favoarea formei fara continut si a controlului sociologic.

Dragostea

Dragostea genuin declarata nu are termen de valabilitate, este ca mierea pura, dulce la gust si dainuie-n timp, nu expira.

Dragostea este rabdatoare si buna, nu e geloasa, nu e invidioasa, nu se lauda, nu e ingamfata, nici egoista, nici aroganta, nici brutala. Dragostea nu doreste sa se impuna cu orice pret, nu se lasa usor iritata, nu ascunde resentimente si doar ca observa cand altii ii gresesc.

Dragostea nu se bucura niciodata de nedreptate, ci exulta ori de cate ori adevarul castiga teren. Daca iubesti pe cineva ii vei fi loial indiferent de cost. Daca iubesti pe cineva vei avea incredere in respectiva persoana, intotdeauna ii vei dori binele.

Ce s-a intamplat cu tot ce-i sfant in dragoste? Unde este dragostea ce nu se masoara-n cadouri, ci este ea insasi un cadou etern pentru celalalt? Unde sunt indragostitii octogenari fideli mariajului de-o viata? Unde este dragostea jurata si dovedita in „pana cand moartea ne va desparti”? Unde este asumarea acelui soi de dragoste ce ramane in picioare si dupa ce viitura emotiilor trece? Unde este dragostea trainica zidita caramida cu caramida, an de an, in plina rutina cotidiana, in banalul zilnic, banal ce-ti starpeste de-atatea ori sentimentele? Unde este tandretea fara varsta a indragostitilor de azi? Unde este tot ce-i sfant in dragoste?

Sa fii plecat sfantul si sa fii ramas doar Valentin?

Ovidiu Petric