In incursiunea mea in Coloseni 3:12-17 mi-am adus aminte de o intamplare interesanta cu o morala profunda despre multumire. Pe scurt, se spune despre un leu ca a fost prins intr-o capcana si, in incercarea de a scapa de acolo s-a rugat de trecatori sa il elibereze. Nimeni nu a avut curajul sa o faca de frica sa nu fie mancat de leu, dar un om milostiv s-a indurat de el si a crezut promisiunile leului ca nu il va manca. Odata eliberat si flamand dupa atata vreme de captivitate, a vrut sa il manance pe om, dar acesta a pretins ca macar sa judece cineva situatia lor inainte sa fie mancat. Un sacal care trecea prin apropiere a fost ales judecator, iar primul lucru a fost sa recostituie cele intamplate. L-a rugat pe leu sa intre din nou in capcana, acesta a acceptat, apoi i-a zis omului sa fuga si sa isi scape viata. Leul a ramas in capcana pana cand au venit vanatorii si astfel fost omorat… nemultumitului i se ia darul…
De multe ori, in istoria biblica intalnim situatii asemanatoare: Adam si Eva – nemultumiti de statutul lor in Eden, pierd binecuvantarea, Israel – eliberat din Egipt ajunge sa fie nemultumitor in pustie si o generatie intreaga moare acolo, Iuda – nemultumit de actiunile Domnului Isus ajunge sa fie posedat demonic si pierdut… Inima omului este nespus de rea si deznadajduit de inselatoare (Ier. 17:9)…
Ce-i de facut? Cum putem avea, totusi, o inima multumitoare? Cum se pot implini in viata noastra imperativele din Coloseni 3:12-17 care vorbesc despre multumire?
Primul lucru de care avem nevoie, si care este prezentat in versetul 12 este transpantul unei inimi noi – imbracati-va cu o inima plina de indurare… Atunci cand situatia este extrema si degradarea inimii o demonstreaza, solutia nu mai este aplicarea de noi tratamente si medicamente, ci transplantul. A incercat Dumnezeu imbunatatirea inimii prin Lege si prooroci, a folosit legamintele, a lucrat prin minuni si cu toate acestea poporul lui Dumnezeu a ramans tot nerecunoscator si nemultumitor: poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine… Cu toate acestea Dumnezeu ramane credincios planului Sau si vorbeste in Ezechiel 11:19 Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Transplantul era urgent si necesar avand in vedere nu numai starea degradata a omenirii, dar si imposibilitatea inimii noastre firesti de a actiona duhovniceste. Tocmai de aceea transplantul inseamna o dezbracare de ceea ce este firesc– nimeni nu zice la un transplant lasati-mi si inima veche acolo, poate poate mai ajuta si ea… – ca apoi sa fie o imbracare cu ceea ce este duhovnicesc. Noi am fost instrainati de Dumnezeu prin pacat, dar suntem apropiati din nou de El prin Acela care este perfect compatibil cu noi pentru transplant si care poate sa ne faca sa si traim dupa voia lui Dumnezeu – Hristos. Masa de operatie a fost crucea, tocmai de aceea Pavel, vorbind de acest transplant divin, spune in Galateni 2:20 am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine…
Un al doilea lucru care ne poate ajuta in dobandirea unei inimi multumitoare este recuperarea de dupa transplant. Starea omului care a suferit un transplant de inima se schimba automat datorita inimii noi pe care o are – poate face lucruri pe care inainte nu le facea, dar si datorita restrictiilor pe care le are – nu mai poate face lucrurile care i-au distrus prima inima. Pavel vorbeste colosenilor si, de la versetul 13 la 15 explica aceste lucruri. Ingaduiti-va unii pe altii si iertati-va unii pe altii nu inseamna – in contextul transplantului – decat ca atitudinea interioara este vitala, iar stresul si tensiunile cauzate de luptele intre frati nu fac altceva decat sa distruga noua inima sau sa demonstreze ca nu a existat un transplant real. Intreruperea ostilitatilor, gasirea solutiilor de rezolvare, incetarea plangerilor indreptate impotriva altora sunt conditiile pentru ca intreaga viata a omului nou sa aiba de castigat. Interesant este si ca Pavel vorbeste despre imbracarea in dragoste – asta ne duce cu gandul la ideea ca nu numai starea interioara este importanta in recuperare, dar si hainele potrivite, adica starea exterioara. Dragostea crestina nu este doar un sentiment al inimii, ci acea demonstratie practica a transformarii unui om care se vede in purtarea lui exterioara: copilasilor, sa nu iubiti cu vorba, ci cu fapta si cu adevarul… Un alt lucru important in recuperare este nadejdea si dependenta noastra de Dumnezeu: pacea Lui Hristos sa stapaneasca in inimile voastre… Pacea vine din nadejdea ca Dumnezeu este in control, pacea inseamna credinta ca El lucreaza, pacea aduce cu sine recunostinta pentru ceea ce El face zilnic in viata noastra, pacea inseamna perspectiva de viitor…eu ma culc si adorm in pace caci numai Tu Doamne imi dai liniste deplina in locuinta mea…Un caz interesant petrecut in Polonia cu ceva vreme in urma are o morala deosebita. Jan Grzebski a suferit un accident de tren in 1988 si a intrat in coma. S-a trezit dupa 19 ani din coma, in 2007, intr-o Polonie libera si cu nenumarate posibilitati noi pe care le ofera democratia si libertatea. Cu toate acestea, auzind pe strada cum vorbeau oamenii si vazand atitudinea lor fata de problemele curente, a remarcat: toata lumea se plange si carteste, in loc sa se bucure de libertate… ce trist. Morala este ca, pentru un crestin liber, ingaduinta, iertarea, dragostea, pacea, recunostinta…nu sunt altceva decat mijloacele prin care Dumnezeu ne reabiliteaza viata dupa transplant si ne ajuta sa ne bucuram de libertate.
Al treilea lucru important pentru dobandirea unei inimi multumitoare este tratamentul (medicatia) de dupa transplant. Versetul 17 din Coloseni 3 ne aduce in atentie principalul medicament pentru credinciosul care traieste o viata noua Cuvantul lui Hristos sa locuiasca in voi. David spunea in Psalmul 119:11 – strang Cuvantul tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta. Daca socotim ca boala care a cauzat necesitatea transplantului in viata noastra este tocmai pacatul, deductia e simpla – medicamentul este Cuvantul lui Dumnezeu. Citirea, meditarea, invatarea si impartasirea Cuvantului sunt caile prin care acest balsam divin isi face efectul in noi si ne pastreaza sanatosi. Un alt medicament este partasia cu ceilalti – vorbiti intre voi cu psalmi si cantari de lauda… Noi suntem fiinte sociale si eclesiale si ne tragem seva si din relatiile cu ceilalti credinciosi. Vegherea unii asupra altora ne tine sanatosi, indreptarea si corectarea ne disciplineaza, imbarbatarea ne intareste,etc. Imaginea desavarsita a acestor relatii este data de ceea ce se intampla in biserica primara cand se spune in Fapte 4:32 ca multimea celor care crezusera era o inima si un cuget… Un medicament mai putin obisnuit pentru credincios este lauda sau cantarea: cantari de lauda. Aici ma gandesc la efectul cantarilor lui David asupra lui Saul atunci cand Saul era demonizat – in timp ce David canta, medicamentul isi facea efectul, si Saul se linistea. Celui neprihanit ii sade bine cantarea de lauda. Poate ca de multe ori nu realizam efectul terapeutic al cantarii duhovnicesti – aceasta linisteste, vindeca, incurajeaza, imbarbateaza…exact ca un medicament, si nu oricare, ci unul folosit de Dumnezeu pentru o inima noua transplantata in viata celui credincios.
Concluzia apostolului Pavel din Coloseni 3:17 ne indreapta atentia inspre Hristos – tinta multumirii noastre pentru faptul ca avem o inima noua, o viata noua, o perspectiva de viitor noua. Totul este posibil datorita transplantului pe care El l-a facut posibil la Golgota. O statistica despre transplatul cardiac, facuta in anul 2008, prezenta costurile din primul an de la inteventie astfel: operatia + spitalizarea + medicamentele + analize, etc = 787.000 $. Este o suma uriasa in fata careia probabil ca multi raman socati si spun nu voi putea niciodata sa fac acest transplant. Spiritual, nici macar cu o astfel de suma nu ar fi fost posibila schimbarea inimii noastre – a fost nevoie de moartea Fiului lui Dumnezeu pentru ca astfel sa fie posibil – prin har – transplantul nostru si sa fim numiti copii ai lui Dumnezeu. Acolo, la poala crucii, este sala de operatie a cerului, crucea este masa de operatie, iar Cel care este Medicul suprem ia inima desavarsita a Fiului Sau si o pune in locul inimii noastre. Numai in felul acesta putem dobandi o inima cu adevarat multumitoare pentru orice situatie prin care ne trece Dumnezeu.
Rugaciunea Monseniorului Ghica este si rugaciunea mea de final: Doamne Isuse, te rog ia inima mea cea pacatoasa si rea si nu mi-o mai da niciodata inapoi. In schimb, da-mi inima Ta cea buna si credincioasa si nu mi-o mai lua niciodata inapoi.
Florin Iosub