Întrucât trăim în societate, în cetate (greceşte, „polis”), avem de-a face şi cu politicienii. Teoretic, aceştia sunt (sau ar trebui să fie) oameni delegaţi de societate să se ocupe de treburile cetăţii. Sub îngrijirea lor, localitatea sau ţara respectivă trebuie să înflorească spre binele cetăţenilor care i-au investit pe politicieni cu responsabilitatea cârmuirii treburilor cetăţeneşti.
Politica nu este nouă. Biblia ne vorbeşte despre politicieni buni precum Iosif şi Daniel, dar şi despre politicieni corupţi precum Irod şi Pilat. Când politica ajunge să fie făcută de oameni corupţi, atunci ea devine repulsivă, dezgustătoare. Dar când politicienii îşi fac treaba cu responsabilitate, poporul are de câştigat.
Politicieni au fost şi în vremea Domnului Isus; fără îndoială unii erau buni şi iubeau poporul, iar alţii erau răi şi corupţi. Cum s-a raportat Domnul Isus la politicieni şi ce putem învăţa de la Mântuitorul şi Domnul nostru în această privinţă?
Nimeni altul decât Mântuitorul nostru slăvit a emis extraordinara zicere: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21) Autorităţilor pământeşti li se cuvine respectul pe care funcţia lor îl impune, precum şi supunerea faţă de legile ţării, dar închinarea şi ascultarea necondiţionată se cuvin numai lui Dumnezeu.
În relaţia cu politicienii vicleni, cu planuri ascunse şi criminale, Domnul Isus s-a ferit din calea lor, dar nu i-a lăsat neatinşi de cuvintele Sale tăioase. Vorbind despre Irod, Domnul spunea: “Duceţi-vă şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.” (Luca 13:32) Împăratul împăraţilor nu Şi-a uns cu miere limbajul în faţa unui rege omenesc ticălos şi viclean.
În relaţia cu politicienii laşi şi doritori de aplauzele mulţimilor, manipulaţi şi şantajaţi de mai marii poporului, Domnul Isus le-a spus limpede, ca lui Pilat din Pont: „N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” (Ioan 19:11) Domnul Isus l-a avertizat pe Pilat că autoritatea pe care o are în virtutea poziţiei sale politice vine de la o Autoritate mult mai înaltă, şi anume de la Însuşi Dumnezeu.
Când politicianul Irod a vrut să-L vadă pe Domnul Isus făcând vreo minune, Domnul nu i-a dat această satisfacţie, pentru că Irod nu avea de gând să se pocăiască. Irod nu căuta dovezi să creadă în Mesia, ci dorea o simplă satisfacere a curiozităţii sale bolnave. Doctorul nu satisface curiozităţile pacienţilor Săi, ci urmăreşte vindecarea lor, dacă I se îngăduie acest lucru.
Când a întâlnit un fruntaş sincer căutător după viaţa veşnică, Domnul Isus nu a ezitat să-Şi pună degetul Său sfânt pe problema personală a politicianului respectiv: “Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Din păcate, averea politicianului a depăşit în mărime capacitatea lui de ascultare de Dumnezeu şi a rămas nemântuit.
Când a fost bătut de soldaţii guvernatorului, Domnul Isus a îndurat tăcut loviturile lor crunte. El deja îi avertizase pe ucenicii Săi: “Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor pentru ca să le slujiţi de mărturie.” (Marcu 13:9). Acum, Marele Învăţător le demonstra ucenicilor Săi mare Sa dragoste jertfitoare.
În relaţia cu cei numiţi în Biblie fruntaşi ai norodului, oameni lipsiţi de caracter şi de minima decenţă, politicieni care, chiar la piciorul crucii, în locul cel mai sfânt, îşi băteau joc de El, răstignitul pentru vina omenirii, Domnul Isus S-a rugat zicând „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34) O, ce dragoste!
Avem nevoie de politicieni buni, drepţi, fără viclenie şi fără răutate, care să urmărească binele cetăţii , “ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.” (1 Timotei 2:2).
de Teofil Ciortuz