Anul trecut, în luna mai, imediat după Sărbătoarea Învierii am plecat într-o vizită în Israel. Am încercat să mergem pe urmele Domnului Isus, dar pașii Lui erau așa de mari și urmele lăsate de El așa de spălate de trecerea bimilenară a timpului, încât parte din pelerinajul nostru a fost folosit de comercianții evrei și arabi doar cu scopul de a ne convinge să cumpărăm obiecte care să ne amintească de Țara Sfântă. Astfel, Via Dolorosa a devenit un loc prea comercial pentru credinciosul care dorește sincer să meargă meditând la suferințele Domnului în drum spre Locul Căpățânii.
Unul dintre locurile binecuvântate pe care le-am vizitat a fost Grădina Mormântului. Acest loc are ceva foarte special, este liniștit, astfel încât poți să auzi trilul păsărilor și să admiri frumusețea unei grădini pline de vegetație luxuriantă. Mormântul, descoperit în anul 1867, este în afara zidului Ierusalimului și corespunde descrierilor din Sfintele Scripturi, fiind săpat în stâncă, în apropierea unui deal sub formă de craniu, iar cel de-al doilea loc de îngropare fiind neterminat, semn că în acel mormânt nu a mai fost pus un altul.
Impresionantă este inscripția de pe ușa mormântului: “El nu este aici, pentru că a înviat!” Ce mare adevăr într-o singură propoziție! Spre deosebire de toți fondatorii de religii, Domnul Isus nu are un mormânt în care rămășițele trupului să devină obiecte de închinare, ci El este în cer, la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.
În timp ce la doi pași poți vedea cimitirul de pe Muntele Măslinilor, cel mai mare și mai vechi cimitir din Israel, criptele fiind pline cu oseminte, iar pietrele de aducere aminte indicând numărul jelitorilor, la Mormântul Domnului nimeni nu jelește, ci toți se bucură și cântă cântări de laudă Aceluia care este viu în vecii vecilor. Mulți evrei doresc a fi înmormântați pe Muntele Măslinilor, în rândul lor existând credința întemeiată pe versetul din Zaharia 14:4, potrivit căreia “la a Doua Venire a Domnului, învierea morților va începe din acest loc.”
Mormântul gol este dătător de speranță, pentru că știm că într-o zi mormintele în care i-am așezat pe cei dragi și în care alții ne vor așeza pe noi, vor rămâne goale deoarece noi vom merge în locul pe care Domnul S-a dus să ni-l pregătească. Cristos a înviat! Adevărat că a înviat! Și noi vom învia!
Remus Runcan