Evanghelia Bisericii sau Evanghelia lui Cristos?

Ovidiu-PatrikRăspunsul la întrebarea pertinentă din titlu este esențial pentru a determina obiectiv  ADEVĂRUL pe care îl practică sau nu Biserica lui Cristos. Cui îi este atribuită Evanghelia, Bisericii sau apostolilor? Poate la prima vedere diferențierea celor două categorii pare irelevantă pentru o discuție în plus. Însă mulți lideri ai Bisericii Catolice și Ortodoxe consideră Evanghelia ca fiind produsul Bisericii, apostolii înșiși fiind impropriu și nebiblic numiți “apostolii Bisericii”.

Cine au fost APOSTOLII?

Statutul de apostol este determinant în a valida mesajul Evangheliei ca fiind autentic sau nu. Apostolii au fost ambasadorii, emisarii, mesagerii trimiși, nu de Biserică, ci de Isus Cristos Însușii, cu o misiune de proclamare a adevărului Său în anii formativi ai Bisericii.

Conținutul Noului Testament pentru a fi demn de crezare trebuie să fie apostolic sau nu e deloc.
Ce este interesant e faptul că doi din autorii propriu-ziși ai evangheliilor nu au fost apostoli. Ei au umblat cu apostolii și au fost în preajma lui Isus Cristos. De exemplu, Evanghelia după Marcu “sună a Petru”. Această evanghelie ar putea fi numită Evanghelia după Petru, pentru că mai mult ca sigur a fost transpunerea în cuvinte a ceea ce îi relata Petru, ucenicului său, Marcu, din experiențele umblării cu Isus Cristos.

Biserica și CANONUL Bibliei

Bisericile Catolice și Ortodoxe trăiesc cu falsa impresie că Evanghelia este a Bisericii, în virtutea conciliilor ce au recunoscut cele 66 de scrieri inspirate ale Vechiului și Noului Testament.
Acest act al recunoașterii cărților inspirate de Dumnezeu, în nici un caz nu îi conferă Bisericii, statutul de autoritate egală cu Biblia sau chiar mai rău, deasupra Bibliei, cum au gândit unii de-a lungul istoriei creștinismului.

Pavel și Evanghelia sa…subminate

Galateni 1:11,12 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

O modalitate de a nega adevărul unui mesaj este prin negarea autorității celui ce-l aduce, spune MacArthur. Exact acest lucru i s-a întâmplat lui Pavel în Galatia, în timp ce se îngrijea de la distanță de bisericile pe care le-a fondat.
Apostolul era acuzat de învățătorii falși, ce doreau să-i submineze autoritatea de a da învățătura, pe motiv că s-a auto-declarat apostol. Pavel neagă acuzațiile și afirmă cu tărie că apostolia sa nu este omenească, nu oamenii i-au dat trimiterea apostolica, nu o ceremonie, nu o instituție, nu un conciliu, nu un comitet, nu un sinod, nu și-a declarat singur prerogativele de apostol.

Chemarea lui Pavel la apostolie a fost primită direct de la Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt imediat după convertirea acestuia în cei trei ani petrecuți în Arabia. Acesta a fost chemat, echipat, trimis la neamuri să predice Evanghelia și doar recunoscut în acest statut de către Biserica vremii, de apostolii de la Ierusalim.
Prerogativele divine erau dreptul lui Pavel de a predica Evanghelia altor popoare, Evanghelie pe care a primit-o direct de la Cristos Domnul.

Biserica Romano-Catolică și Ortodoxa afirmă în dogma ei că Biserica a scris Biblia, de aceea Biserica reprezintă o autoritate mai mare decât Biblia.

După această logică, Biserica poate adăuga sau modifica Biblia după cum dorește, iar hotărârilor eclesiale li se acordă aceeași autoritate spirituală și morală chiar și atunci când ele contrazic în mod clar Scripturile, este de părere și John MacAarthur.
În calitate de apostoli, aceștia au vorbit Bisericii, nu în numele Bisericii.

Biserica își ia doctrina de la APOSTOLI, care au luat-o direct de la Dumnezeu.

Nu se vorbește niciodată despre ei ca fiind apostoli ai Bisericii, însă întotdeauna ca apostoli ai lui Isus Cristos.
Datorită faptului că învățătura apostolilor a venit direct de la Domnul Isus Cristos, scrierile lui Pavel, Petru, Ioan și ale altora sunt la fel de divin inspirate și autoritare precum cuvintele pe care le-a vorbit Isus Cristos pe pământ, în timpul lucrării Sale.

Deoarece Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, a fi supus lui Dumnezeu înseamnă a fi supus Bibliei.

Sfântul Pavel sau Apostolul Pavel?

John Stott afirmă că este impropriu apelativul “sfântul Pavel”, “sfântul Petru” deoarece în felul acesta APOSTOLII sunt considerați doar sfinți, ceea ce este corect, dar în conștiința poporului sunt deposedași de identitatea apostolică unică.

Biserica este plină de sfinți, însă apostoli au fost doar câțiva la început, oameni prin care a ajuns revelația divina la noi.
Apelativul corect, biblic pentru acești oameni este “apostolul Pavel”, “apostolul Petru” altfel diferența dintre ei și restul sfințiilor este anulată, ceea ce de fapt s-a și urmărit cu premeditare, tocmai pentru a li se pierde și submina autoritatea apostolică unică, superioară altor sfinți care au scris și câteodată au scris prost, nebiblic și de fapt întotdeauna fără inspirația divină, însemn unic conferit doar scrierilor apostolilor.

Evanghelia va rămâne un subiect controversat pentru viața Bisericii, chiar și pentru cea protestantă, atât timp cât perimetrul divin inspirat nu este clar delimitat (unii protestanți afirmă în mod inconștient că Dumnezeu încă mai dă revelație, deși ei cred că s-a încheiat canonul Bibliei cu cele 66 de cărți. În opinia acestora, revelația mai vine ba printr-un vis, ba printr-o proorocie, ba printr-o vedenie, etc. Aceștia lasă impresia că Dumnezeu ar opera cu doua tipuri de revelație: una de primă mână, iar a doua “revelație second-hand”, ce în accepțiunea lor este tot de la Dumnezeu, dar este inferioară celei dintâi. Un non-sens!).

Toate aceste abordări deviante, scandaloase, năstrușnice și total riscante nu fac altceva decât să devieze atenția omului de la Scripturi, Cuvântul lui Dumnezeu și să-l îndrepte spre plăsmuirile minții omenești ce au ajuns să discrediteze revelația divină și să-i submineze autoritatea de scriere unică inspirată de Dumnezeu. Nimic mai GRAV!

Evanghelia nu a fost, nu este și nu va fi a Bisericii; ea este a APOSTOLILOR lui Cristos.
Iar in spiritul ei autoritar, toate celelalte scrieri trebuie să i se conformeze, să i se supună și să i se alinieze 100% doctrinar, altfel Spiritul lui Cristos va fi străin Bisericii ce pretinde a fi a lui Cristos.
Spiritul lui Cristos nu se exprima decât în concordanța totală cu Cuvântul lui Cristos, iar acest Cuvânt a fost revelat apostolilor.

Evanghelia este a apostolilor, nu a Bisericii. A încurca cele doua concepte, însemna a continua cu premeditare lupta împotriva autorității apostolice și a scrierilor acestora, ceea ce implicit înseamnă a lupta împotriva lui Dumnezeu.

Ovidiu Petric