EXCLAMAŢIILE UNUI SFÂRŞIT

cocarteu„Binecuvântat să fii Tu din veac în veac…!”
1 Cronici 29: 10

Ultimile ceasuri din 2015…o realitate pe care nu o putem schimba ! Anii vin şi pleacă, pentru că Dumnezeu a făcut din ei vehiculul istoriei doar ca să ne ducă, şi să ne tot ducă…spre veşnicie. Alţii au coborât din el mai devreme, noi încă suntem în trenul vieţii. Călătoria este destul de frumoasă, dar într- un final vrei să ajungi acasă. Nu ştiu să vă spun cât mai aveţi de mers şi nici voi nu ştiţi să-mi spuneţi mie. Cert este că din când în când mai coborâm câte unul, ca tot din când în când să urce alţii…Iată o călătorie cu multe privelişti ! Oameni, fapte, gânduri, realizări, credinţe, încurajări, iubiri, părtăşii, dar şi deşertaciuni, eşecuri, murdării, detestări, irosiri, frângeri, trudă, lupte, invidii, răutăţi…De ce ? Pentru că „trenul” merge prin Valea Plângerii !

Aş vrea să vă duc cu gândul la momentele de exclamaţie ale acestei călătorii. Acele clipe de uimire combinate cu sentimentul de recunoştinţă. Fără dar şi poate de la fereastra vehicului numit „viaţă” ai văzut multe în afară, dar „sticla vieţii” te-a reflectat şi pe tine…te-ai văzut pe tine însuţi şi ai rămas uimit de ce trăieşti. Privindu- te poate ai început să exclami:

-Doamne, îţi mulţumesc că nu m- ai luat de pe pământ ! M- ai lăsat să mă mai pocăiesc,să te slujesc, să- mi cresc copiii, să fiu soţ sau soţie în casa mea. Viaţa ţine toate conturile deschise, moartea le închide pe toate.

-Doamne, îţi mulţumesc că nu m- ai pedepsit după păcatele mele ! Ce judecăţi aspre aş fi meritat, dar mi- ai dat din îndurarea Ta. Da, Domnul a folosit harul ca unitate de măsură, nu fărădelegea mea.

-Doamne, îţi mulţumesc că nu ţi- ai oprit bunătăţile şi credincioşia faţă de mine ! În mod proaspăt mi le- ai dat în fiecare dimineaţă. Unele bunătăţi şi credincioşii nu le- am înţeles atunci, dar le pricep foarte bine azi.

-Doamne, îţi mulţumesc că ai lăsat oameni în jurul meu ! Cu ei am zâmbit, am plâns, am sărbătorit şi am suferit. Prin ei am fost cioplit, şlefuit şi valorificat. Cum te- ai fi imaginat singur ? Să nu ne înstrăinăm în lumea oamenilor.

-Doamne, îţi mulţumesc că nu m- ai părăsit ! Ştiu că cel mai groaznic chin este să te părăsească Dumnezeu. Am bucurie, pace şi nădejde. Cu Dumnezeu în viaţă trăieşti la cote maxime, fără El întâlneşti agonia.

-Doamne, îţi mulţumes că mi- ai vorbit despre cer ! Aceasta da nădejde ! Acum ştiu că întristările de o clipă, nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare. Aurul, pietrele scumpe, fericirea infinită şi viaţa fără de moarte vor veni.

-Doamne, îţi mulţumesc că vei reveni ! Sunt mai mult decât convins că nu e mit, nu- i o invenţie, ci este binecuvântata mea nădejde. Totul suspină după o înoire a lucrurile. Cele vechi se vor duce, cele noi vor veni. Într- o lumină şi strălucire absolută Îl voi vedea şi- mi va fi binevoitor.

Dragi prieteni, faceţi din această zi ziua exclamaţiilor. El, şi numai El, este vrednic de toată admiraţia şi recunoştinţa noastră.

Un sfârşit de an plin de recunoştinţă şi un început de an plin de nădejde !
Cu apreciere pentru voi toţi,
Pastor Ioan Cocîrţeu