Prima situaţie când apare clar frica de Dumnezeu în Scriptură este cu ocazia jertfirii lui Isaac de către Avraam, tatăl lui. Îngerul enunţă foarte clar scopul cu care a fost testat Avraam spunând: “ştiu acum că te temi de Dumnezeu” (Gen. 22:12). Deci scopul testului nu este ascultarea, ci să certifice teama de Dumnezeu. Sacrificarea lui Isac a fost testul practic. Formularea îngerului este edificatoare: “ştiu că te temi… întrucât (pentru că) nu ai cruţat”.
Putem conchide faptul că lucrarea de răscumpărare a omenirii l-a avut “partener” pe om doar când frica de Dumnezeu s-a maturizat şi a putut fi dovedită în termeni categorici. Ea devine chiar o normă, o trăsătură definitorie de caracter a patriarhilor şi apoi a liderilor poporului Israel. Frica lui Avraam de Dumnezeu a fost continuată prin Isaac, Iacov şi Iosif. Teama de Dumnezeu este ceea ce caracterizează viaţa lui Isaac cel mai bine. Acest lucru este evidenţiat cu prisosinţă de fiul său Iacov care face o afirmaţie categorică în discuţia cu Laban spunând: “dacă nu aş fi avut cu mine pe Acela de care se teme Isaac…”(Gen 31:42). Iosif, de asemeni, se prezintă fraţilor săi spunând “eu mă tem de Dumnezeu”(Gen 42:18).
Moise, marele profet al Vechiului Testament, pomeneşte de cca. 40 de ori frica de Dumnezeu în cărţile lui. Extrem de important este de subliniat faptul că în Decalog este poruncită doar dragostea în prima porunca: “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău…” În schimb teama este poruncită insistent “în afara” Decalogului.
Scopul declarat al dării Poruncilor şi modul dramatic prin care au fost predate poporului Israel pe muntele Sinai a fost ca poporul să înveţe frica de Dumnezeu.(Deut. 8:6; 10:12; 14;23; 32: 12,13, etc.) Frica este ţinta superioară, iar dragostea este modul de a ajunge la ea. Exod 20:20.
Şi cea mai veche carte a Scripturilor, cartea Iov, conţine frica sau teama de Dumnezeu (de 16 ori). Afirmaţia ce trebuie menţionată aici din această carte este faptul că acesta este simţământul fundamental al omului.15:14. 9. (Mai adânc decat dragostea.)
(Va urma)
—
Tibi Ciortuz