GENERAȚIEI ”COLECTIV”

IMG_2820O, de mi-ar fi capul plin cu apă,
de mi-ar fi ochii
un izvor de lacrimi,
aş plânge zi şi noapte pe morţii

fiicei poporului meu!
(Ieremia 9:1)

Noi eram morți
în greșelile
și în păcatele noastre
în care trăiam odinioară …

Dar Dumnezeu,
care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
măcar că eram morți
în greșelile noastre,
ne-a adus la viață împreună cu Hristos;
prin har suntem mântuiți.

(Efeseni 2:1-2)

O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi şi izvor de perle ochii mei de-ar fi… aş plânge toți fiii înrobiți de patimi, cu speranţa-n suflet că se vor trezi!

Când tăcută moartea
pe ferestre urcă
şi când negre umbre
din adânc se strâng,
pentru cei ce-n flăcări veșnice se-aruncă,

dă-mi Iisuse lacrimi ca să pot să plâng!

O, dă-mi azi Iisuse, lacrimile Tale
care-au curs pe drumul spre Ierusalim!

Dă-mi să simt povara cântului de jale pentru generaţii care trec și vin!

Umple-mi Doamne, pieptul,
umple-l cu suspine pentru morţii-n spirit care rătăcesc, nepătrunşi de teama Zilei care vine,

când de munţii nopţii paşii îşi lovesc!

Cum aş vrea să curgă harul mântuirii
peste solul tare,
ars şi însetat

de plăceri şi-ambiţii nori ai amăgirii,
goi,
purtaţi de vânturi pe-un pământ uscat!

O, de mi-ar fi capul
un ocean de lacrimi
şi izvor de perle
ochii mei de-ar fi… cum aş plânge neamul amorţit în patimi,

cu speranţa-n suflet că se va trezi!

Vasile Alexandru Taloș