Girolamo Savonarola

Niciodata starea morala a lumii crestine,nu a atins o treapta mai joasa a decaderii. Clasa conducatoare era despotica si oprimanta, poporul era brutal si egoist. Si unii si altii erau desfranati si misei.

Intr-o lume de nelegiuire si pacat,cine se va ridica sa o condamne?Cine isi va deschide gura sa strige impotriva ticalosiei celor ce-si ziceau conducatori spirituali,a preotilor care detineau toata puterea? Cultura decadenta a cuprins nu doar societatea, ci si altarele bisericii romano-catolice.

In timp ce Columb descoperea America,locuitorii din Italia descopereau in Savonarola pe cel mai mare predicator al lor.
Daca solul Italiei ar fi fost ca cel al Germaniei,lucrurile ar fi luat o alta intorsatura si Savonarola,nu Luther,ar fi fost instrumentul de producere al Reformatiei.Asa a ramas doar un precursor al reformei protestante.

Girolamo Savonarola s-a nascut la 14 septembrie 1452,la Ferrara,Italia.Era al treilea dintr-o familie de sapte copii,cinci baieti si doua fete.Parintii erau oameni de o cultura aleasa.Bunicul sau era medic la curtea Ducelui fiind o familie de o deosebita formatie culturala si pedagogica.

De mic copil era retras si tacut,jocul nu-l atragea prea mult.La scoala a fost foarte silitor.Ca student i-au placut mult artele si filozofia.Dupa Aristotele si Plato,a trecut la scriitorii crestini citind scrierile lui Augustin si Toma d’Aquino.Acestea au fost o adevarata hrana pentru sufletul lui,dar nu erau totul.

Cand mergea la biserica catolica ingenunchea si statea acolo ore intregi varsandu-si focul inimi sale tinere lui Dumnezeu.Viciul,stricaciunea,luxul si belsugul bogatasilor si saracia lucie,mizeria poporului de rand apasau greu pe inima lui.Pe langa acestea,tirania conducatorilor,desfraul,stricaciunea mare a preotilor de toate gradele,,de la vladica pana la opinca”ii umpleau sufletul de durere.

Profunda impresie ce a facut-o decaderea morala asupra lui i-a produs o tinerete trista.El s-a inchis in sine,vorbea foarte putin cu altii si mereu se retragea in singuratate.Acolo ochii lui mari,albastrii,varsau lacrimi fierbinti ce udau pamantul unde era prosternut.Rugacinea cu lacrimi era o adevarata usurare pentru el.

Dezgustat de lumea si pacatosenia ei,deceptionat cu privire la viitor din pricina unei fete mandra din familia Strozzi,negasind pe nimeni care sa-i impartaseasca sentimentele,Savonarola s-a decis sa intre intr-o manastire,sa se calugareasca.

Astfel, la data de 24 aprilie 1475,pe cand ai lui au fost plecati la sarbatorirea Sf.Gheorghe,el isi lua hainele si pleca la Bologna si ceru sa fie primit in ordinul calugarilor dominicani.

Acasa lasase o foaie de hartie pe care a scris:<>si in care arata ca starea de pacatosenie e ca in Sodoma si Gomora.

Nu la mult timp dupa intrarea in manastire,el fu numit lector,pozitie ce a detinut-o tot timpul cat a stat acolo.Durerile lui spirituale nu au fost cu nimic mai mici in retragerea la manastire,caci si acolo a inceput sa vada alte pacate ale calugarilor,si sa auda despre altele si mai mari ale celor de sus.Indignarea lui si furia impotriva pacatului a crescut tot mai mult si simtea nevoia sa le denunte.Si a facut aceasta intr-un poem numit ,,Ruina bisericii.”

Anul urmator la manastirea Sf.Marcu,Savonarola a fost numit instructor al novicilor.De acum incepe sa studieze intr-un mod deosebit Sfanta Scriptura,se adanceste in intelegerea cuvintelor ei si Domnul Isus ocupa locul principal in inima lui.

Cu multa ardoare citea toate textele,iar portiuni mari le memoriza.Dupa catva timp,el a fost ridicat la rangul de predicator al manastirii.

Cand a inceput mai intai sa predice,el a avut un succes foarte slab.Vorbirea lui era una biblica.El dispretuia sofismele si cauta sa atinga constiinta oamenilor ca sa-i trezeasca.

Fiind trimis de catre biserica manastiri sa predice,la el in catedrala venea putin popor.Cei mai multi mergeau la catedrala Santo Spirito.Acolo predica un calugar augustinian numit Mariano.Acesta niciodata nu mustra pacatele ,din contra,lasa Biblia la o parte si isi delecta publicul cu citate din filozofie,astronomie si poezii incat toata Florenta dadea buzna ca sa-l asculte.Dar Savonarola nu s-a descurajat.

Intr-o zi in timp ce statea de vorba cu un calugar,de odata a cazut intr-o rapire:a vazut cerul deschis si toate calamitatile viitoare ce urmau sa vina asupra bisericii catolice au trecut prin fata sa.Si o voce l-a insarcinat sa anunte poporul de toate acestea.Din acel moment,el a fost constient de misiunea sa divina si a fost umplut de putere pentru aceasta slujba.Poporul a inceput sa alerge cu gramada.Denuntarile sale erau cu voce de tunet.Barbati si femei au inceput sa fie treziti.Lacrimile pe fetele lor au inceput sa curga.De multe ori catedrala catolica rasuna de oftatele ,gemetele si plansul poporului.Renumitul filozof Pico della Mirandola ne spune cum o predica a lui Savonarola,,a facut sa simta cum ii curge pe spate o transpiratie rece si parul i s-a facut maciuca”.

El ii indemna pe oameni sa nu mai tina la religia formelor,ritualuri si traditi ci,,invataura lui Hristos sa fie ceva viu in fiecare si daca va trebui,sa sufere martirajul Lui”.

Pe la inceputul anului 1491,Biserica San Marco a devenit prea mica pentru multimile care veneau sa-l asculte.Florenta era miscata de predicile lui zguduitoare.Atunci a hotarat sa se mute in marea catedrala a orasului,unde a predicat timp de opt ani.Asa cuvinte pline de puterea Duhului Sfant ieseau din gura lui, incat multimile uimite se sculau la miezul noptii si umpleau strazile din jurul catedralei,ca dimineata cand se deschid usile sa poata intra..La deschiderea usilor,poporul incolonat cu cantari de bucurie,intra in casa Domnului.Predicile le ascultau cu atata sete incat atunci cand se terminau,loR li se parea ca abia au inceput.

Fata Florentei a inceput sa se schimbe.Stricaciunea de alta data,carnavalurile,coruptia,balurile mascate,betiile au luat sfarsit.Oamenii au inceput sa strige dupa mila lui Dumnezeu.Multi din negustorii care au facut inselatorii au fost gata sa restituie celor pagubiti mari sume de bani.Pocainta florentinilor s-a putut observa si in aceea ca au fost gata sa se desparta de cartile lor stricate si de toate tablourile obscene.

Influenta prea mare pe care a avut-o Savonarola in schimbarea poporului n-a fost privita cu ochi buni de clasa conducatoare politica,economica si religioasa.Lorenzo de Medici,conducatorul Florentei a devenit furios si alarmat de schimbarea produsa.La inceput prin mita si fagaduielei,apoi prin constrangere si amenintari au incercat sa-l faca pe calugarul Savonarola sa taca,si sa nu mai denunta pacatele poporului si ale conducatorilor.Dar neanfricat,a continuat sa predice cu mai multa tarie.

Intr-o duminica din aceasta vreme,cand marea catedrala era tixita de popor,calugarul predicator Savonarola,plin de inflacarare a urcat la amvon si ridicand crucifixul a strigat cat a putut multimii:,,Florenta,iata Acesta este Domnul Universului si ar vrea bucuros sa fie si al tau.Vrei tu sa fie El Regele tau?Sa fie Domnul tau?La aceasta intrebare,multimile au inceput sa strige, cu ochii plini de lacrimi: Papa Alexandru al VI -lea Borgia,unul din cei mai desfranti papi,auzind ca Savonarola calugarul lor,denunta vehement pacatele clerului si chiar pe ale papei,s-a gandit sa-l cumpere oferindu-i tichia de cardinal.Atunci papa a recurs la amenintari,dar nici acestea nu l-au facut sa taca.

Fiindca nu a vrut sa faca targul rusinos cu papa,acesta l-a acuzat de erezie si l-a excomunicat.Intr-o zi,agentii papei il prinsera si-l dusera la Roma.Aici a fost supus celor mai grele torturi.Doar mana dreapta i-a mai fost lasata intreaga,pentru a putea sa semneze procesul verbal de retractare,in rest tot corpul i-a fost mutilat.

In cele din urma a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare si apoi la arderea trupului pe rug.

Pe data de 23 Mai 1498,sentinta a fost executata,fiind spanzurat impreuna cu doi din ucenicii sai in piata publica din Florenta in fata unei mari multimi. Ultimele sale cuvinte au fost „Domnul meu a suferit atat de mult pentru mine. O, Florenta, ce ai facut tu astazi”?