inaltarea-domnului

Gloria întreită a înălțării

Înălțarea Domnului Isus la cer este tratată de mulți ca un fel de „cenușăreasă” a sărbătorilor. Fiind prinsă între Înviere și Cincizecime, această impresie greșită poate să prindă contur și să i se dea crezare, dar nu trebuie să fie așa. De fapt, importanța înălțării nu poate fi nicicând supra-estimată, chiar dacă pasajele biblice care vorbesc despre ea (Lc.24:50-53, Fp.1:1-11) sunt destul de sumare. Ceea ce înțelegem clar este acea notă de finalitate care rezultă din aceste relatări: faptul că înălțarea reprezintă finalul lucrării pământești al Domnului Isus, al drumului parcurs în această lume spre Ierusalim și înapoi, spre însăși casa Tatălui din cer (Lc.9:51). Dar este mai mult decât atât- este și confirmarea finală a celor trei oficii (slujbe) ale Domnului Isus: cea de preot, profet și rege mesianic. Să luăm în considerare următoarele:

  • Gloria lucrării Sale ca Preot

Luca relatează sumar dar foarte mișcător că ultimul gest al Domnului Isus a fost sa Își binecuvânteze discipolii (Lc.24:50)- un gest cu profunde conotații sacerdotale (preoțești). Este interesant că Isus Își lasă ucenicii în însuși mijlocul acestui act. De fapt, întreg scopul venirii Sale a fost să binecuvânteze, nu să blesteme, să salveze lumea, nu să o judece, dar în mod special, aceasta este pentru cei ai Săi. Prin înălțare, Domnul Isus Își asumă rolul de mijlocitor între noi și Tatăl. Autorul Epistolei către Evrei afirmă că El poate să salveze in chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El , pentru că trăiește pururea să mijlocească pentru ei (Evr.7:9). Dacă te-ai întrebat vreodată de ce stai in picioare din punct de vedere spiritual, deși te simți slab și neputincios să reziști atacurilor, este numai datorită mijlocirii eficiente a Lui pentru tine. „Ce mai prieten și ce frate, noi in Isus am aflat, El să ne-înțeleagă poate și ne-a scăpat de păcat” spune autorul unui vechi imn. Avem în El un Avocat, un Mijlocitor, un Mare Preot milos, de aceea suntem încurajați să venim cu încredere la tronul harului (Evr.4:16)

  • Gloria lucrării Sale de Profet

Înălțarea Domnului Isus la cer și despărțirea Lui subită de ucenici ne amintește de episodul înălțării la cer al lui Ilie, profetul și despărțirea lui de Elisei (2 regi 2). Domnul Isus a fost asociat de unii cu Ilie și desigur- există anumite paralelisme, dar El este prin excelență Profetul promis (Deut.18:18)- Cel care a venit să ne aducă cuvintele lui Dumnezeu, Să ni-L descopere pe deplin pe Tatăl. Epistola către Evrei Îl prezintă pe cel prin care la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit Tatăl și care, după ce a făcut curățirea păcatelor, S-a așezat la dreapta măririi, în cele preaînalte. Aceasta face ca revelația adusă de El să fie finală și autoritativă. „Cum vom scăpa noi, atunci, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?” (Evr.2:3)

  • Gloria lucrării Sale de Rege

Dar, nu în ultimul rând, înălțarea este și confirmarea finală a oficiului regal al Domnului Isus, dovada că El este Regele mesianic care trebuia să vină și Regele Regilor care se va întoarce. Prin puterea Sa divină, Tatăl L-a ridicat mai presus de orice domnie, autoritate și stăpânire din veacul prezent și cel viitor (Efes.1:20). Oamenii nu au văzut această glorie și de aceea, L-au hulit și batjocorit ca pe un rege fals, dar unii au înțeles. Ucenicii de atunci, I S-au închinat (Lc.24:52). Într-o zi, toți vor recunoaște, dar pentru unii va fi prea târziu (Fil.2:11). De la Rusalii încoace, adevărații ucenici au proclamat domnia lui Cristos și au chemat oamenii să Îi recunoască autoritatea Sa și să I se supună (Fp.2:26). Același lucru trebuie să îl facem și noi astăzi, indiferent de consecințe. Căci gloria întreită a înălțării Fiului lui Dumnezeu nu și-a pierdut cu nimic din strălucirea și frumusețea ei. Noi trebuie să o descoperim și să o prețuim!

Marius Birgean