Sunt aproape 20 de ani de când, după ce am participat la o înmormântare unde s-a vorbit și de învierea morților, mă întorceam acasă însoțit de un verișor de-al meu crescut într-o familie de oameni credincioși. Pe drum, tulburat de mesaj, mi-a adresat o întrebare care mi s-a părut surprinzătoare, la momentul acela, din partea unui creștin: “chiar crezi că va fi o înviere a morților? Cum este posibil să învieze cineva dintre cei morți?”. Am rămas uimit atunci, și la fel de uimit sunt și astăzi, după 20 de ani, când aud întrebarea asta de la oameni care au Biblie, merg la biserică, se închină lui Dumnezeu, caută să trăiască moral și principial…dar al căror orizont spiritual se oprește acolo unde rațiunea nu mai are răspunsuri și este nevoie de sprijinul fundamental al credinței. Nu e nici o mirare că auzim tot mai des, atunci când salutăm pe oameni cu salutul Hristos a înviat, răspunsuri de genul de unde știi?, cine ți-a spus?, ce dovezi ai?, și altele asemănătoare. Chiar spiritul de glumă al unora cu privire la acest salut ascunde o anumită îndoială și rușine cu privire la cel mai important eveniment din istorie și care este, deopotrivă, temelia fundamentală a creștinismului. Fără învierea lui Hristos nu există creștinism, nu există nădejdea învierii morților, nu există nădejdea părtășiei veșnice cu Dumnezeu în Împărăția Lui…dacă n-ar fi înviat Hristos, totul ar fi desșrtăciune și goană dupa vânt. Dar Hristos, Fiul lui Dumnezeu a înviat și este viu în vecii vecilor.
Învierea Domnului Isus este un eveniment real – mărturia mormântului gol, modul în care s-a arătat Domnul după înviere, mulțimea martorilor, viețile transformate și puterea mesajului ucenicilor sunt doar câteva din argumentele care stau la baza credinței noastre. În 1 Ioan 1:1-3 autorul folosește o argumentație care exclude orice noțiune de basm: ce am văzut cu ochii noștri, am auzit cu urechile noastre, am pipăit cu mâinile noastre… Învierea morților este ceva real – Pavel zice Hristos este cel dintâi…apoi noi toți, fiecare la rândul cetei lui vom învia din morți… Crezul creștin niceo-constantinopolitan spune aștept învierea morților și viața lumii care va să vină. Nu știm cum se va întampla asta, nu avem explicatii 100% logice și raționale pentru asta, dar Scriptura ne spune că așa va fi și noi acceptăm asta prin credință, căci fără credință este cu neputînță să fim plăcuți lui Dumnezeu.
Învierea lui Hristos este un eveniment transformator – ucenicii Domnului Isus n-au mai fost aceiași chiar din ziua învierii: întristarea s-a schimbat în bucurie, frica în îndrăzneală, neputința în puterea de a proclama adevărul cu orice risc. Nu doar ucenicii au fost schimbați, a fost schimbată întreaga istorie a umanității – reperele morale și religioase au căpătat noi coordonate, relațiile umane au un nou punct de legătură dincolo de etnie, limbă, cultură sau zonă greografică, și chiar lumea spirituală s-a schimbat: deși nu s-a văzut imediat și încă nu se vede asta în realitatea lumii în care trăim, păcatul a fost biruit, diavolul și îngerii lui sunt înfrânți și nu mai au nici o putere asupra celor ce sunt în Hristos.
Învierea lui Hristos este un eveniment provocator – toți cei care au auzit de înviere și au crezut în Cel care a înviat dintre cei morți, nu au putut să păstreze asta doar pentru ei. Încă din dimineața învierii s-a auzit porunca: duceți-vă și spuneți… Cum poți să știi de înviere și să taci? Sau cum poți să te uiti în preajma la oameni care ar putea fi schimbați de adevărul învierii și să ții asta doar pentru tine? Într-o lume cu atâtea provocări și ispitiri, cu neputințe și suferință, cu moarte și despărțire de cei dragi, e nevoie mai mult ca oricând de o voce care să încurajeze că în Hristos suntem mai mult decât biruitori și că vine o vreme a reîntâlnirii cu cei dragi plecați înaintea noastră în veșnicie. Poți fi unealta prin care Dumnezeu se apropie cu adevărul învierii de un Petru, întristat datorită slăbiciunii cu care s-a lepădat de Domnul, sau de un Toma, care vrea dovezi, sau de un Iuda, deznădăjduit și împietrit și gata să se spânzure…Dacă învierea este reală și te-a schimbat, răscumpără vremea și fă-te folositor lui Dumnezeu mergând să vestești asta prin vorbire și comportament.
Ce fel de creștini suntem noi? Unii care se bucură doar de masa de Paști, de vizita la biserica și de o atmosferă mai deosebită în cadrul slujbei religioase? Sau din aceia care trăiesc fiecare zi ca o zi a învierii, conștienți de prezența reală a lui Hristos în viața noastră, de transformarea zilnică înspre asemănarea cu Hristos și gata să slujim și pe alții în duhul și puterea Celui Înviat din morți. Rugăciunea noastră este ca la aceste sărbători Dumnezeu să aducă Lumina Învierii, pe Hristos, în viețile noastre, în casele noastre și astfel să trăim totdeauna ca niște oameni 100% călăuziți de El și sub autoritatea Lui.
Hristos a înviat! E viu în vecii vecilor și se va întoarce pe norii cerului pentru Biserica Lui răscumpărată și astfel vom fi totdeauna cu Domnul în Împărăția Lui!
Pastor,
Florin Iosub