Iacov, in epistola sa, ne vorbeste despre un madular uzual si frecvent folosit de catre noi toti si anume limba.
Ilustratiile folosite de Iacov, precum cea cu fraul in gura calului, cat si cel cu carma de la corabie, sunt folosite ca o atentionare specifica acestui madular mic si anume ca: “Vom primi o judecata mai aspra” (v.1) daca o folosim in mod incorect.
Aceasta atentionare ne face mai responsabili fata de “vorbariile goale si lumesti “(2 Tim 2:16) de care uneori ne tinem si in care suntem angrenati unii dintre noi, dar aceste lucruri nu uitati: “Vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu” , nu a semenilor …
Tocmai de aceea anul acesta ar fi de prisos pentru noi toti cei sa fim putin mai prudenti si cu “mare bagare de seama “ ..
In acest paragraf Iacov vrea sa ne recomande ceva pentru anul 2013 si anume :
5 LUCRURI CARE SA NU LE FAC CU LIMBA MEA IN 2013
Aceste lucruri caut sa le evit cat pot de mult, deoarece ele ma pot otravi pe mine si pe altii, ma pot distruge pe mine si pe altii si nu fac bine de fapt la nimeni.
I.Nu vreau sa OTRAVESC pe nimeni cu limba mea- v8c (“este plina de otrava de moarte”)
Otrava este folosita pentru unele categori de animale ce ne fac rau, precum sobolani, caini, pisici. Otrava nu e un leac, ci e o solutie preparata cu scopul de a omora pe cineva sau ceva.
Limba unora e ca o otrava si dupa ce sunt otraviti fratii nostri, nici macar nu recunoastem ca i-am otravit cu o vorba sau cu o informatie eronata sau spusa gresit, ci tot noi ne intrebam, ”Dar ce am facut ?, “N-am facut nimic rau, doar i-am zis ca…” iar acel lucru i-a pricinuit moartea tacita, subtila si sigura.Ai grija sa nu otravesti pe cineva cu limba ta.
II.Nu vreau sa DAU FOC LA NIMENI cu limba mea(sau sa prajesc pe cineva ) – v6 (“este un foc”)
Limba unor frati, si mai ales surori, e ca focul care arde, prajeste, atita si face ca sora sau fratele drag si scump sa explodeze, sa ia foc, sa il provoace, sa il atite si dupa ce i-ai dat foc aproapelui tau e simplu sa te intrebi: Ce ai frate?… ”Vezi ca iti explodeaza venele si faci comotie cerebrala”.
Iacov nu spune ca: “Este ca un “, ci spune clar “Este si ea un foc “, care atunci cind e folosit e posibil sa arzi pe cineva, sa prajesti pe cineva, sa lasi cicatrice cuiva.
Tot ce trebuie sa faca fiecare in dreptul sau este sa fie foarte atent la folosirea “acestui foc”, sa nu arda pe cineva si nici sa nu arda si el in “focul gheenei “.
III.Nu vreau sa BLESTEM pe nimeni cu limba mea- v9 (“cu ea blestamam pe …”)
Noi oamenii suntem parca obisnuiti cu vorbe rele despre alti oameni, considerand ca acest lucru e ceva absolut normal si face parte din cotidian, ca doar asa e situatia..
Cuvantul binecuvantare e format din doua parti bine-cuvantare, adica a grai de bine, a cuvanta de bine, a trambita de bine despre cineva, iar daca acest lucru nu il fac ce pot sa fac decit a spune rau si a dori raul cuiva.
Am auzit atatia frati si surori spunand: “Las’ ca asa-i trebuie, bine ca i s-a intimplat asta, bine o facut Dumnezeu ca i-a dat asta”…Aceasta forma de exprimare nu este altceva decat un blestem subtil si dorit cuiva de catre noi .
Tuturor fratilor mei si surorilor mele si in special COLEGILOR mei de pastorala le recomand sa fie cu luare aminte la ce spun despre altii, mai ales daca acest lucru nu e verificat direct la sursa sau de la persoana in cauza.
Orice lucru auzit si neverificat, despre persoana in cauza, dar transmis mai departe la altii, e transmiterea blestemului fata de persoana respectiva.
Ca si credinciosi nu agreem blestemul, dar nici nu vrem sa il promovam mai departe prin diferitele subtilitati sau manifestari tacite fata de cineva, de aceea trebuie sa fim cu luare aminte asupra a ceea ce transmitem fata de cei din jurul nostru cu limba noastra.
IV.Nu vreau sa AMARASC pe nimeni cu limba mea- v 11( “..apa amara…”)
Exista momente in viata cand simti ca fara sa fi mancat nimic, fara sa fi gustat ceva, ai gura amara si acest lucru e tare inconfortabil, mai ales pentru cei din jurul tau.
Sunt persoane a caror limba e mereu amara, deoarece ei chiar au doar amaraciuni in gura lor si pe linga asta vor sa le transmita si la altii aceasta amaraciune.
Pentru cei amarati nu este nici o problema ca sa mai amarasca si pe altii, unii chiar se straduiesc si reusesc sa o faca, alti nu se prea straduiesc deoarece se cunosc atat de bine incat stiu ca doar o vorba sa o spuna si e suficient sa-i amarasca si pe cei din jur.
Vorba noastra romaneasca zice clar: “Daca taceai, filozof ramaneai” sau tradus mai pe limba noastra: “Mai bine de nu-mi spuneai asta, asa mai amarat si sufar pe tema asta ca nici noapte nu pot dormi si sunt mereu framantat”.Atentie sa nu transmiti amaraciunea ta si altora, daca o ai pastreaz-o pentru tine, aici ai voie sa fi egoist!
V.Nu vreau sa RANESC pe nimeni cu limba mea- v 13-14 “(..sa-si arate… “.)
Sunt unele lucruri in viata ce se vad, sunt insa unele cicatrici ce nu se vad, asta nu inseamna ca ele nu exista, dar e adevarat ca nu le stie nimeni, doar cei ce le poarta.
Unele din aceste cicatrici le-am facut unii din noi intentionat sau neintentionat, cu voie sau fara voie, insa cel mai bine ar fi sa nu le fii facut cuiva deoarece rana trece, este iertata, uitata, dar ramane o urma a ranii ce se va simti sau se va vedea in timp.
Fiecare vorba rea ce o spun despre cineva e ca o sageata care atunci cind atinge pielea raneste,doboara si omoara.
Unii au limba ca si un cutit ascutit ce il rotesc intr-o rana de suprafata, dar care se adinceste mereu, altii au limba ca un creion ascutit care atunci cand atinge pielea doare, iar altii au limba ca si un smirghel, care atunci cand e folosit pe o parte fina a corpului ustura si lasa o rana adanca zile, saptamani sau chiar luni de zile. Doamne, ai mila de asa oameni ce sunt printe noi si fereste-ne de ei.
Concluzie finala
Iacov ne spune ce sa facem cu limba noastra in anul acesta si anume: sa indulcim pe cei amari, sa stingem focul celor infocati, sa binecuvintam pe cei ce ne blestema, sa pansam ranile celor raniti si sa nu ranim pe nimeni cu limba noastra.
Aceste lucruri mi le recomand mie, apoi colegilor mei pastori si tuturor celor ce le cititi.
Mihai Fisteag