Lucrarea cu tinerii nu a contribuit foarte mult la tratarea frontală a separatismului şi singurătăţii acute din societate, aşa cum ar fi putut, prin încurajarea închinării corporative şi participarea la grupuri mici. Studiul lui Gallup este deosebit de relevant în sensul acesta. Una din remarcile studiului este că:”Un număr tot mai mare de persoane au ajuns la concluzia că grupurile mici bazate pe rugăciune şi studiu biblic pot fi cea mai bună soluţie pentru o biserică reînnoită în secolul nostru.”[1] Lucrarea de tineret nu a asigurat cadrul pentru promovarea unui sentiment al comunităţii şi al unor relaţii solide cu tinerii.
Sondajele arată că tinerii sunt printre persoanele cele mai singure din lume. Gallup afirmă că:”Trei din zece persoane spun că au fost singuri pentru o perioadă mai lungă de timp în viaţa lor, jumătate din ei afirmînd că această experienţă le-a afectat gîndirea în mare măsură.”[2] Mulţi alţi factori conlucrează la sporirea singurătăţii în societate, printre aceştia fiind: mobilitatea ridicată, divorţul şi destrămarea familiilor.
În ultimii douăzeci de ani societatea românească se confruntă cu fenomenul migrației înspre Vest, din cauza situației economice dificile. Din păcate familiile au devenit victime colaterale ale acestui fenomen care trebuie studiat cu atenție și corectat. Divorțurile au crescut vertiginos, iar cei plecați peste hotare îngroașă rândurile celor cu familii distruse.
Nici bisericile nu au fost scutite de aceste probleme, iar viitorul nu se întrevede a fi prea senin. Cu siguranță că cei mai afectați de această mobilitate ridicată din societatea românească sunt copiii și adolescenții. Deja s-au consumat mai multe drame cunoscute, grație mijloacelor media, la nivel național și chiar internațional.
Întrebarea care trebuie pusă urgent este următoarea: Cum vor răspunde bisericile locale și mai ales lucrarea cu tinerii acestui fenomen de masă? Cine se va apropia de acei tineri care au crescut singuri, fără părinții care au plecat să muncească pentru ei și nu s-au mai întors? Sau s-au întors doar să divorțeze. Dacă bisericile vor privi contextul acesta ca pe o oportunitate de a se apropia de cei singuri, de tinerii care caută relații mai profunde s-ar putea să descopere cel mai prielnic teren de evanghelizare din secolul douzeci si unu, inimile acestor tineri.
Este foarte ușor pentru biserici să cadă în capcana unui mod de viață consumerist, în care totul trebuie să fie mai mare și mai bun decât a fost ultima dată și în care lucrurile trebuie să aducă satisfacție și să să aibă rezultat imediat. De prea multe ori lucrarea cu tineretul este redusă la a prelua cea mai nouă idee și a forma un program pentru tineri. Programele au și ele locul lor in lucrarea cu tinerii, dar sunt doar cadrul în care se cultivă relații constructive, pline de dragoste și care ajută la dezvoltare.
Un meci de baschet sau vizionarea unui film împreună cu un grup de tineri poate fi un lucru bun, dar nu înseamnă că lucrarea are loc. Relațiile și dialogul care se dezvoltă prin aceste activități sunt modul prin care are loc lucrarea. Scriind despre valoarea relațiilor Carter notează:
Un lider de tineret nu trebuie să se simtă vinovat că își ia timp pentru a vorbi cu tinerii și a le cunoaște viețile. Liderii trebuie să-i încurajeze pe tineri să găsească ocazii de a petrece timp împreună și de a construi relații creștinești. Uneori ca lideri de tineret, ni se pare că tinerețea înseamnă a face și a activa, mai degrabă decât a fi și a experimenta. Lucrarea cu tinerii înseamnă a-i pune pe tineri față în față cu lucruri care sunt importante pentru ei, în cadrul unei relații bazate pe prețuire, pe respect și pe dragostea lui Cristos. Înseamnă a-i ajuta să își descopere semnificația și să-și dezvolte propria credință-să interacționeze cu Dumnezeu![3]
Lucrările cu tinerii, care înțeleg nevoia unor relații mai profunde a acestora, trebuie să aibă la bază înțelegerea lucrării de pe pământ a Domnului Isus. El s-a identificat cu aceia printre care a trăit. Evanghelistul Ioan exprimă faptul acesta în prologul Evangheliei scrisă de el: Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.[4]
Versiunea The Message a Bibliei traduce expresia: plin de har și de adevăr într-un mod care subliniază și mai puternic relaționarea Domnului Isus la oameni: generos înăuntru și în afară, în adevăr de la început până la sfârșit. Acesta ar trebui să fie modelul celor care doresc să slujească printre tineri.
La rândul său sociologul Erik Erikson accentuează importanţa dobîndirii de către tineret a unui sentiment al comunităţii şi de formarea unor relaţii sănătoase subliniind că:”Tinerii au nevoie de abilitatea de a fi dedicaţi unor relaţii apropiate şi de durată şi de disponibilitaea de sacrificiu şi de ajungere la o înţelegere aşa după cum o cer aceste relaţii.”[5] Această idee este susţinută de teologia creştină, care accentuează nevoia oamenilor după relaţii.
După ce Dumnezeu l-a creat pe om, l-a așezat în grădina Edenului și a zis:”Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”[6] Dumnezeu l-a creat pe om să trăiască în comunitate, înconjurat de alți oameni și cu capacitatea de a dezvolta relații. De aceea comunitatea bisericii este locul ideal pentru a împlini nevoia de apartenență la comunitate şi unde se creează şi se adîncesc relaţiile.
Deosebit de importantă este opinia lui Sell care afirmă că:”Satifacerea nevoii de comunitate şi relaţii profunde în tânărul adult este tot atât de necesară ca şi învăţarea limbajului în copilărie.”[7] Eşecul acestui lucru duce la probleme serioase, deoarece alternativa trăirii în comunitate şi a relaţiilor cu alţii este izolarea, pe care Erikson o defineşte ca: „incapacitatea de a profita de identitatea proprie, prin împărtăşirea unei intimităţi sincere.”[8] Singurătatea, ca rezultat direct al izolării, poate fi tragică, iar Erikson susține că: “anumite probleme psihologice serioase au legătură cu izolarea.”[9]
Lucrarea cu tinerii nu trebuie redusă la a prelua cea mai nouă idee și a forma un program pentru tineri. Lucrarea cu tinerii nu se rezumă la un program sau altul. Programele au și ele locul lor în lucrarea cu tinerii, dar sunt doar cadrul în care se cultivă relații constructive, pline de dragoste și încurajare.
[1] Ibidem, p.13
[2] Ibidem
[3] Jeff CARTER, Principiile și valorile lucrării cu tineretul, note de curs Horizons, Federația Europeană Baptistă, 2010, U1M5, p.2
[4] Biblia, Evanghelia după Ioan 1:14
[5] Erik H. ERIKSON, Childhood and Society, Norton, New York, 1959, p.263
[6] Biblia, Geneza 2:18
[7] Charles M., SELL, Transition: The Stages 01 Adult Life, Moody Press, Chicago, 1985, p.33
[8] Erik H. ERIKSON, Identity: Youth and Crisis, Norton, New York, 1968, p.137
[9] Ibidem, p.226
Pastor Samy Tuțac
Citeste si: