Fără îndoială învățarea este unul dintre elementele cheie al oricărui program echilibrat pentru tineret. În realitate o lucrare de tineret din care lipsește învățătura biblică este mai degrabă un club social decât o lucrare creștină. Lucrătorii cu tinerii trebuie să profite de fiecare ocazie de a oferi tinerilor învățatură teoretică, dar și practică. Dar oricât de importantă este învățarea, lucrătorii cu tinerii trebuie să știe că și aceștia au ceva de zis. Liderii de tineret ar trebui să vadă în fiecare tânăr un Elihu contemporan, care asemenea tânărului prieten al lui Iov, trebuie ascultat.[1] În aceeași lucrare intitulată Ca lutul în mâinile olarului, Jim Burns, unul din veteranii lucrării internaționale de tineret prinde foarte bine aspectul legat de această nevoie stringentă a tinerilor, nevoia de a fi auziți.
Ai auzit de multe ori următoarea afirmație din gura unor tineri: Nimeni nu mă ascultă când vorbesc. Nu trebuie să fi un specialist pentru a aplica cea mai importantă tehnică de consiliere. Tinerii vor ști că-i iei în serios și că au loc în viața ta dacă vei ști să-i asculți. A ști să asculți este adevăratul limbaj al dragostei. Sunt convins că adolescenții nu doresc atât de mult răspunsul exact, ci, mai degrabă să simtă că-i asculți cu plăcere.[2]
Este oare lucrarea de tineret atât de interesată de învăţare încât a uitat să-i asculte pe tineri? Ar fi de dorit ca cei care sunt implicați în conducerea bisericii, dar mai ales în lucrarea cu tinerii să-și amintească mereu dictonul arhicunoscut: Nimănui nu-i pasă cât de mult cunoști, până nu cunoaște cât de mult îți pasă. Tinerii vor o ureche care să asculte fără să condamne şi să-i audă fără a fi cinică. Charles Sell scrie despre importanța ascultării:
Conversaţia înseamnă încredere; ascultarea este demnă de încredere; conversaţia necesită sinceritate şi o dorinţă de a fi plăcut; ascultarea necesită empatie şi o voinţă de a iubi. Un bun vorbitor îşi poate etala mândria şi să-şi ascundă prejudecăţile; un ascultător se umileşte şi renunţă la stereotipurile sale. Din cele două, ascultarea este cea mai dificil de stăpînit şi de aceea mai rară. Mulţi dintre noi jucăm rolul nebunului din Proverbe:“Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el (Proverbe 18:2).”[3]
Sell subliniază, pe bună dreptate, efortul necesar pentru ca cineva să devină un bun ascultător. Se cere un efort deosebit pentru dezvoltarea calitaților de ascultător. Din nefericire, așa cum spune și Paul Tournier:”Fiecare vorbeşte în primul rînd ca să-şi expună propriile idei. Extrem de puţini manifestă o dorinţă sinceră de a o înţelege pe cealaltă persoană.”[4] Lucrătorii de tineret din bisericile de azi par să fie prea ocupați să se oprească şi să-i asculte pe tineri. De ce ar face-o în definitiv ? Pot contribui cu ceva bun ? Sau poate nu au văzut un model de bun ascultător? Cu siguranță, însă, tinerii au nevoie să fie iubiți, auziți și ascultați. Sigur sunt necesare câteva calități pentru a fi un bun ascultător. În opinia lui Jim Burns acestea sunt:
O dorința sinceră de a-i asculta pe tineri; voința de a accepta sentimentele și emoțiile tinerilor, bune sau rele; dorința de a nu încerca să ai mereu dreptate; o atitudine lipsită de critică; contactul vizual; a aprecia tânărul pentru faptul că te-a ales tocmai pe tine pentru a-ți spune poveste lui; voința nu numai de a asculta, dar și de a păstra legătura și ajutorul dat.[5]
Nu încape nici o îndoială, pentru fiecare lider de tineret va fi mai tentant să-i învețe pe tineri decât să-i asculte. Atunci însă când lucrătorul cu tinerii va înțelege beneficiile ascultării, nu doar pentru tineri, ci pentru el însuși, va realiza că și învățătura lui va fi mai eficientă și mai bine primită, deoarece tinerii vor percepe că îi învață cineva care îi cunoaște și îi iubește.
[1] Biblia, Iov 32: 1-22
[2] BURNS, p.179
[3] SELL, p.37
[4] Paul TOURNIER, To Understand Each Other, John Knox Press, Atlanta, 1967, p.4
[5] BURNS, p.180
Pastor Samy Tuțac
Citeste si: