Împlinirea nevoilor psihologice ale tinerilor (5) Nevoia de spiritualitate şi de creşterea credinţei

samy-tutac2Lucrarea cu tinerii nu poate reprezenta doar o ocupație secundară a Bisericii. Ei nu sunt doar Biserica de mâine, ci ei sunt și Biserica de azi. Datorită acestui fapt lucrarea cu tinerii trebuie să aibă în vedere mai mult decât a-i distra pe tineri, a-i ține departe de treburile serioase ale Bisericii sau a transmite anumite obiceiuri de la o generație la alta. Abordând modul în care înțeleg tinerii credința Carter trage un serios semnal de alarmă când spune că:

Dezvoltarea morală și dezvoltarea credințelor se suprapune peste peste dezvoltarea fizică. Tinerii trec concomitent prin toate aceste procese de dezvoltare. Nu e de mirare că tinerii sunt atât de confuzi atunci cand vine vorba să-și găsească propria identitate. Este ușor să tratăm toate categoriile de vârstă la fel și să presupunem că toți înțeleg credința în același fel. Nu așa se petrec lucrurile, însă. Trebuie să înțelegem că fiecare categorie de vârstă dispune de sisteme de înțelegere diferite, care le permit tinerilor să atingă anumite nivele de pricepere și de acceptare. Este, așadar, imortant ca noi să cunoaștem aceste etape.[1]

 Deși nu este întodeauna ușor să se împlinească nevoile fiecărui grup de vârstă reprezentat în Biserică, pastorii și lucrătorii cu tinerii trebuie să-și structureze învățătura în așa fel încât să se adreseze nivelului de înțelegere și de credință al fiecărui tânăr. Tinerii trebuie ajutați să stea față în față cu lucruri care sunt importante pentru ei, în special trebuie ajutați să își descopere semnificația și să-și dezvolte propria credință. Ei trebuie sprijiniți să interacționeze cu Dumnezeu și să-L cunoască personal.

Este cunoscut faptul că în trecut unele biserici au pierdut foarte mult datorită neacordării atenţiei nevoilor spirituale ale tinerilor. Desigur au fost și sunt multe familii creștine care au ignorat nevoia de spiritualitate a copiilor lor.  Tinerii sunt mult mai interesaţi de credința creștină decât cred unele biserici că sunt. Celek și Zander afirmă că:“ei sunt un grup flămând spiritual.”[2] Ei nu sunt interesaţi de religie, ci vor să crească în credinţă. Tinerii au nevoie să cunoască şi  să fie cunoscuţi  ca şi copii ai lui Dumnezeu. Olson atrage atenția că dacă bisericile nu vor da importanță acestor nevoi de natura spirituală o vor face alții:

Toți oamenii au nevoie să fie implicați într-o relaţie intimă cu Dumnezeu. Lucrările cu tineretul creştine, dar nepatronate de biserică, îi abordează adesea pe liceenii neintegraţi într-o biserică cu mesajul că Dumnezeu îi iubeşte şi vrea să se implice în vieţile lor. Mulţi tineri răspund imediat şi pozitiv deoarece acest tip de mesaj vine în întâmpinarea nevoilor lor.[3]

O bună parte dintre tinerii crescuți în Biserică au sentimentul că în afara faptului că îşi satisfac intelectul cu hrană tare, venitul la biserică este o pierdere de vreme. Bisericile ar face bine să dea o atenţie deosebită experienţei de creştere a tinerilor precum şi experienţei religioase care adesea  le schimbă cursul vieţii. Tinerii vor să ştie şi să înţeleagă semnificaţia dezvoltării unei credinţe puternice. Tinerii vor să găsească în grupul lor un sentiment al căminului. Un sentiment al familiei, o părtăşie. Așa înțeleg ei că ar trebui să arate adevăratul creştinism. David Stone explică această nevoie de spiritualitate a tinerilor:

Ei au nevoie de Cineva care deţine putere, forţă sau autoritate și care să fie în permanenţă sau mereu disponibil pentru a alunga singurătatea. Au nevoie de a crede într-un  Dumnezeu care este iubitor, iertător şi mereu  alături. Tinerii au nevoie de un Dumnezeu care nu este magician, ci un tovarăş statornic, spre care se pot îndrepta nu numai în situaţie de SOS, care merge alături de ei sau locuieşte în ei ca prieten, duhovnic şi călăuzitor.[4]

Din nefericire însă, nu asta le trece prin cap, de cele mai multe ori, atunci cînd se gîndesc la Biserică. În multe cazuri însă, Biserica este responsabilă de acest fenomen pentru că a ignorat nevoile spirituale ale tinerilor. Faptul acesta trebuie recunoscut și asumat de către cei implicați în lucrarea cu tinerii, dar și de către cei care fac parte din conducerea Bisericii.

Viața spirituală a tinerilor și edificarea credinței lor trebuie să fie o prioritate pentru orice biserică locală. O Biserică care priveşte cu seriozitate  plenitudinea misiunii sale, trebuie să ia în serios lucrarea sa cu tinerii și mai ales împlinirea nevoilor acestora.

[1] Jeff CARTER, Cum înțeleg tinerii credința, note de curs Horizons, Federația Europeană Baptistă, 2010, U2M4, p.1

[2] Tim CELEK, Dieter ZANDER, Inside the Soul of a New Generation, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, 1996, p.84

[3] G. Keith OLSON, Why Teenagers Act the Way They Do, Group Books, Loveland, 1987, p.71

[4] J. David STONE, Youth Ministry Today, Cajun Printing, Shreveport, 1980, p.9

Pastor Samy Tuțac

Citeste si: