Noul Testament subliniază legătura strânsă care există între mântuire şi botez, dar cele două nu trebuie confundate, botezul fiind pur şi simplu un simbol al mântuirii. Totuşi de fiecare dată când Scriptura ne prezintă convertirea unei persoane, pasul imediat următor credinţei este botezul. (Fapte 8:36-38). Aşadar, în Biserica primară, botezul era privit ca un act deosebit de important care simboliza ruptura sau desprinderea decisivă de trecut şi renunţarea la tot ceea ce s-ar putea interpune între persoana respectivă şi Hristos. Alminteri, Hristos Domnul este Cel care a instituit şi care a poruncit săvârşirea botezului şi prin acceptarea botezului cel născut din nou demonstrează în mod faptic că este gata să Îl asculte şi să Îi slujească Domnului său.
Mai mult decât atât, botezul este o binecuvântare pentru membrii bisericii, la fiecare botez adunarea fiind încurajată şi îmbărbătată să continue în demersul de a evangheliza lumea. Botezul transmite un mesaj puternic şi pentru cei nemântuiţi care sunt confruntaţi în felul acesta cu mărturia vizibilă a celor care sunt botezaţi şi provocaţi să înţeleagă faptul că pentru a deveni membrii ai Bisericii lui Hristos şi pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, este impetuos necesar ca în prealabil să se fi născut din nou.
Dar botezul este important în principal, datorită semnificaţiei sale. Aşa cum se sublinia deja, botezul subliniază ascultarea noastră faţă de porunca lui Hristos, mesajul Domnului Isus fiind unul foarte tranşant: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”(Marcu 16:16). Ascultarea devine prin urmare un veritabil test al naşterii din nou, pe care Duul lui Hristos o produce în viaţa păcătosului care se pocăieşte de păcate şi îşi plasează credinţa în Domnul Isus. Apoi, botezul prin scufundare ilustrează în mod vizibil moartea credinciosului faţă de viaţa păcătoasă din trecut (prin scufundare), precum şi învierea la o viaţă nouă alături de Hrisros (prin ridicarea din apă). Este inserată aici ideea identificării noastre cu Hristos. La botez, noi urmăm pilda Domnului Isus, Cel care deşi nu avea păcat, deşi nu avea trebuinţă să fie botezat, totuşi a cerut să fie botezat pentru „a împlini tot ceea ce trebuie împlinit”şi pentru a se identifica în felul acesta cu noi. Este identificarea noastră cu Hristos şi este deasemenea identificarea noastră cu poporul lui Dumnezeu, cu cei care alcătuiesc Biserica Domnului şi care au trecut deja prin această experienţă.
Aşadar, să nu uităm niciodată că Domnul Isus nu ne-a sugerat, nu ne-a sfătuit, nu ne-a recomandat, ci pur şi simplu ne-a poruncit să ne botezăm. El Însuşi ni s-a oferit ca o pildă de urmat prin faptul că s-a botezat şi El, Cel care ne-a oferit la Golgota propria Lui viaţă pentru ca noi să moştenim viaţa eternă, ne porunceşte să ascultăm şi să ne botezăm, aşa cum El Însuşi ne-a prescris.
Adrian Neiconi