Dupa Ehud, a urmat Samgar, fiul lui Anat. El a ucis 600 de oameni dintre filisteni cu un otig de plug. Si el a fost un izbavitor al lui Israel. Judecatori 3:31
Istoria cartii Judecatori este una zbuciumata: in mod ciclic apar seriile de robie si eliberare, fiecare cu contextul, motivele si solutiile respective. Atipic este ceea ce se intampla cu Samgar – fara introducere ampla si fara concluzii, si totusi te intrebi ce cauta in acest context. Asa cum o marturisesc majoritatea exegetilor Bibliei, Dumnezeu nu risipeste spatiu in Scripturi pentru lucruri inutile sau de umplutura, iar concluzia este una singura: Dumnezeu evidentiaza lucruri mici sau oameni aparent marunti pentru a-i incuraja pe toti cei care cred ca sunt nefolositori si marunti, dar care – in realitate – sunt de neaparata trebuinta in slujire.
Mai intai de toate Dumnezeu evidentiaza faptul ca nu ai nevoie de o identitate marcanta pentru a sluji pe ogorul Evangheliei. Identitatea lui Samgar este fara nici o semnificatie: Samgar, fiul lui Anat. Numele lui nu este unul simbolic, asa cum l-a avut Avraam, Israel, Moise, Isus sau altii, iar genealogia lui nu este una deosebita fiul lui Anat, dar nici acest Anat nu a fost cineva remarcabil. Samgar nu are nici macar un renume care sa se fi cladit in istorie in urma slujirii pentru Dumnezeu – totul tine de contextul restrans al unui singur verset din Scriptura. In acest context ma duc cu gandul la ucenicii Domnului Isus care au venit entuziasmati din misiune bucurosi ca pana si demonii le sunt supusi, iar Domnul Isus le muta atentia inspre alt motiv de bucurie bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri !Identitatea noastra poate fi stearsa in ochii lumii, dar nu inaintea lui Dumnezeu care intareste in noi convingerea ca suntem o semintie de preoti indiferent cine suntem din punct de vedere social sau material. Pentru asta nu avem nevoie nici de nume simbolice, nici de genealogie (ex. bunicul misionar, tata evanghelist, eu pastor) si nici de altceva, ci doar de constienta statutului de slujitor al lui Dumnezeu in contextul in care m-a asezat.
Un al doilea lucru interesant in exemplul lui Samgar este ca nu avem nevoie de inzestrari deosebite pentru a face ceva pentru Dumnezeu. Samgar a luptat pentru Dumnezeu cu un otig de plug. (acea piesa a plugului care curata lama plugului de pamant). Samgar nu se lamenteaza ca nu are sabie, scut, cal, care de razboi, etc. ci slujeste pe Dumnezeu cu ce are. Moise slujeste pe Dumnezeu cu un toiag, o vaduva din vremea Domnului Isus il slujeste cu 2 banuti, baiatul din pustie il slujeste cu 5 paini si 2 pesti…Problema nu este ce ai sau nu, ci cum folosesti ceea ce ai pentru a ajuta la inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu, si daca esti gata sa mergi pana la capat – pentru Samgar, a merge la razboi cu un otig de plug insemna sinucidere curata…totusi el se gandeste ca 600 de filisteni morti e mai mult decat nimic. Modernismul ne-a invatat ca misiunea se face doar daca ai masina si daca biserica sponsorizeaza combustibilul, gazduirea musafirilor se face doar daca oaspetii isi platesc sederea, rugaciunea si postul se fac numai atunci cand motivele sunt cu adevarat importante…Nu trebuie sa fii super-inzestrat ca sa slujesti, ci doar sa realizezi ce daruri a investit Dumnezeu in tine si sa le pui la dispozitia Lui!
Al treilea lucru interesant in exemplul lui Samgar este ca nu avem nevoie de viziuni marete pentru a sluji pe Dumnezeu. Nu toti au chemarea din partea lui Dumnezeu ca si Livingstone sa misioneze in Africa, sau ca Hudson Taylor sa castige China pentru Hristos. Samgar nu a fost chemat sa duca pe Israel in Canaan ca si Moise, sau sa cucereasca tot teritoriul inamic la fel ca Iosua, dar a fost un izbavitor al poporului lui Dumnezeu chiar daca tinta lui si succesul lui au fost incomparabil mai mici cu ale altora. Domnul Isus marturiseste in Luca 15:7 ca este bucurie in cer pentru un singur pacatos care se intoarce la Dumnezeu cu pocainta! Si daca tinta mea ar fi sa castig un singur suflet pentru Imparatia lui Dumnezeu, e infinit mai mult decat nimic. Fiecare, in felul lui si in locul in care l-a asezat Dumnezeu, prin lucruri marunte dar absolut necesare, ajuta la inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu. Este ca si in exemplu unui santier al constructiei unei catedrale in care fierarul se ocupa de fier, constructorul de caramizi, iar maturatorul nebagat in seama este intrebat tu ce faci aici? iar el raspunde construiesc o catedrala!
Fratele Simion Cure povesteste cum a fost invitat la o ordinare de pastor si a surprins pe drum festivitatea inaugurarii cu turle si trambite a unui pod. A doua zi dupa festivitate cantaretii plecasera, ornamentele disparusera, si in mod simbolic a intrebat podul unde-ti sunt laudatorii? Morala: scopul podului era slujirea, nu aprecierea si lauda celorlalti. Scopul nostru, al ucenicilor lui Hristos este sa fim vrednici slujitori si – indiferent ca suntem mai mult sau mai putin vizibili – sa fim ispravnici credinciosi, fiecare in lucrul incredintat lui.
Florin Iosub