Inima si implicatiile ei in trairea cu Dumnezeu, de Florin Iosub

Traim intr-o societate care tinde tot mai mult inspre relatii reci si impersonale: la ghisee nu mai intalnesti un functionar, ci un ecran pe care introduci date si obtii raspunsuri, la telefon nu mai vorbesti cu oameni, ci cu roboti care iti dau raspunsuri pre-programate, adevaratele convorbiri nu mai sunt fata in fata, ci pe messenger sau facebook, chiar programele bisericii nu mai necesita prezenta fizica si personala – poti sta in fata computerului si urmari live serviciul divin si nu poti decat sa te intrebi ca Petru altadata, in versiunea lui Sienkiewicz:  Quo vadis, Domine (Unde mergi, Doamne?) Incotro ne indreptam?

Ce are de zis inima noastra in fata acestor provocari? A fost o vreme cand obisnuiam sa gandim cu inima, sa simtim cu inima, sa ne implicam cu inima…si dintr-odata ni se induce ideea ca totul e rece si calculat, rational si impersonal, si ca inima nu-si mai are locul nici in viata personala, nici in cea sociala pentru ca iti aduce numai necazuri. SI TOTUSI…cand ramai singur esti doar tu si inima ta si atunci realizezi ca totul pleaca de la INIMA…iar pentru aceasta ar trebui sa ne intoarcem la Cel ce cerceteaza inima, Cel ce vindeca inima si care poate sa o repuna in drepturi ca sa opreasca tendinta post-modernista de a o anihila sau marginaliza.

Ascultam adesea de ratiunea care zice ca inima omului este nespus de rea si deznadajduit de inselatoare  si cadem in extrema de a nu mai face nimic nici cu inima, nici pentru inima. In realitate, totul depinde de inima: pe Dumnezeu il gasesti daca il cauti cu inima (Deut.4:29), il pastrezi daca il iubesti cu toata inima (Deut.6:5, Mat.22:37), iar binecuvantarea Lui o primesti doar daca il slujesti cu toata inima (Deut. 11:13, Col.3:23) Relatiile potrivite cu cei din preajma sunt guvernate de atitudinea inimii: compasiunea fata de altii in nevoi (1Ioan3:17), dragostea frateasca (1Petru 1:22), impartasirea problemelor (2Cor.6:12), investirea totala in viata celorlalti – este extraordinara afirmatia lui Pavel despre Onisim, cand ii vorbeste lui Filimon despre el: ti-l trimit inapoi pe el, inima mea…(Fil.1:12)

Ce sa facem??? Un model din istorie este cel din viata poporului Israel, cand – dupa robia babiloniana –  primul lucru cu care incepe reforma din timpul lui Ezra este restaurarea INIMII. Ezra 7:10 Ezra isi pusese inima sa adanceasca si sa implineasca Legea Domnului, si sa invete pe oameni legile si poruncile.

 Adancirea inimii in Legea Domnului nu inseamna altceva decat intoarcerea la meditatie personala si cugetare asupra Scripturii. Asaltati de “Samanta Adevarului”, de “Cuvantul pentru astazi” si alte atatea brosuri – fara sa minimalizam importanta lor – am uitat sa avem propriile meditatii asupra Cuvantului. De ce nu mai avem propriile experiente cu Dumnezeu, propriile bucurii din descoperirea unor margaritare in Scriptura, propriile impartasiri ale vietii in diferitele ei aspecte?…Pune-ti inima sa se adanceasca in Scriptura.

Implinirea Legii vorbeste despre nevoia de a trai personal si cu toata inima dupa Scriptura. Inca mai suntem ispititi de moda eroilor – cand ne transpunem in vietile altora si ni se pare ca ei traiesc si pentru noi. Privesti la biserica la fel ca la un roman bine scris si te identifici cu personajele eroice ca si cum totul e fictiune, dar nu e…Nu e destul ca pastorul, sau liderul de tineret, sau batranii bisericii sa traiasca Scriptura…iar tu sa te lauzi cu ei in fata altora, trebuie sa traiesti personal Scriptura, pentru ca Dumnezeu cere socoteala fiecaruia in mod individual…Pune-ti inima sa implineasca Scriptura.

Invatarea oamenilor ne duce cu gandul la ucenicizare si investitie in cei din jur. Toleranta si democratia ne-a dat ca regula de viata principiul fiecare sa isi vada de viata lui, dar e nevoie sa ne uitam in preajma si sa facem ucenicie asa cum a facut-o Domnul Isus. Nu conteaza piedicile si obstacolele, nu conteaza greutatile…niciodata nu ni s-a promis ca va fi usor, cu atat mai mult cu cat lucrul cu oamenii este cel mai dificil asa ca…Pune-ti inima sa investeasca in invatarea altora din Scriptura.

In mod natural inima nu va face nimic din ce trebuie facut, din lucrurile care sunt placute lui Dumnezeu si de care este neaparata nevoie in viata…tocmai de aceea e nevoie sa faci un efort de vointa, sa iti socotesti prioritatile si valorile si sa iti pui inima la lucru

Pastor,

Florin Iosub